LA GURA SOBEI
La gura sobei e plăcut
S-a înserat cam de o oră
Ce gând nostalgic am avut!
L-am sugerat și la-mea soră...
Să vin, să stau, să meditez
La tot ce-i mai frumos sub soare
Să mă-ntăresc în al meu crez
Despre viața viitoare.
Calculatorul e închis
Și nici nu vreau să-i văd ecranul
O! E aievea, nu e vis
La orologiu-i văd cadranul.
Se văd acele flăcări vii
La care pot citi din Carte
Despre dumnezeieștii fii
Ce nu se îngrozesc de moarte.
Am stins lumina și din jar
O rază albă mă cuprinde
Mă aflu, parcă, la altar
Unde o taină mă surprinde.
Afară viscolul e greu
Și mă întreb de-o fi și mâine
Dar știu că am un Dumnezeu
Care, din nou, îmi va da pâine.
Mai pun pe foc un lemn uscat
Sau, poate, două de e cazul
Și mă gândesc că sunt bogat
Cât timp mi-e sănătos obrazul.
Prin geam văd fulgii coborând
Parcă din sferele astrale
Și nu-mi mai trece-acum prin gând
Nuanța-nchisă în petale...
Ci doar o stare mai doresc:
Să fie-așa mai multe zile
S-ascult cântări: să m-odihnesc
Dar nu cu ierburi sau pastile.
Tăcerea s-a lăsat în jur
La gura sobei e-ncântare
Și mă transpun în Mediul pur
Unde-oi avea, cândva, intrare.
George Cornici/13 Ianuarie, 2013
Multa binecuvantare de la Cel PreaInalt!
CrinulDinVale
Devin nostalgica "La gura sobei"...