Împovărat și greu ca plumbul

Împovărat şi greu ca plumbul,
Vin, mă descarc prin plâns şi cânt,
La poala crucii, căci Cuvântul,
Nu îmi dă pace, când ştiu că vii-n curând.

E lupta aprigă în care
Se dau şi sfinte bătălii,
Pentru un suflet care cade,
Să-l câştige în veşnicii.

Dar cine biruieşte-n tine?
Duhul cel Sfânt, sau firea ta?
Tu astăzi, cântăreşte bine,
Ce faci cu veşnicia ta?

Căci vei voi să le laşi toate,
Să vii prin uşa cea de har.
De vine Isus într-o noapte,
Ce faci în faţa uşii de cleştar?

Când vezi că dinăuntru se închide,
Şi vrei să intri, împingi, şi nu ai loc.
Nu ştii de încă-odată pentru tine
Se va deschide ca să-ţi facă loc...

Şi când vedea-vei prin geamul credinţei,
Că înăuntru sunt aceia toţi
Care au ostenit la adunare,
Şi multe, multe feţe le cunoşti,

Nu poţi să-accepţi ca tu să stai la uşă,
Şi-mpingi, şi vrei să intri, dar nu poţi...
Şi înăuntru, feţe bucuroase,
Ale celor desconsideraţi de toţi.

Trezeşte-te, căci vine dimineaţa -
A zorilor de desfătare plini!
Uita-vei toţi fiorii din viaţa
Aceasta, de amar pelin.

Încă mai poţi şi astăzi ca să intri
Prin uşa îndurării, la Hristos.
Numai să vrei, căci El te întăreşte,
Şi totul se va schimba în frumos.

Vor mai fi lupte pe a ta cărare,
Dar câştigate toate cu Hristos.
Azi, te invită la a Lui serbare
Îţi strigă numele aşa duios.