De n-aş avea pe Domnul, ca ajutor

De n-aş avea pe Domnul, ca ajutor
Pe drumul care merg spre mântuire,
De n-ar fi El, cu sfânta-I neprihănire
Pe care mi-o conferă, ca Mântuitor,
Atunci, n-aş trece focul încercărilor
Şi n-aş putea să ştiu, reala fericire.

De n-aş avea în Domnul mângâiere
Pe calea care merg plin de speranţă,
Că mântuirea am prin El în siguranţă
Atunci în lupta firii, n-aş avea putere
În cercări să port, să duc orice durere
Şi paşii, să-mi îndrept, în cutezanţă.

De n-aş avea în Domnu, -asigurarea
Că e la dreapta mea când vântul bate,
Când valurile mari, se-nalţă-nfuriate
Lovind în ţărm cu furie agitând marea,
Aş fi ca barca ce-aşteaptă scufundarea,
Aş fi ca o corabie, cu pânzele lăsate.

Flavius Laurian Duverna
15 ianuarie 2013