Un pas mai aproape și unul mai departe,
Pasul spre departe de Tine mă desparte,
Dar pasul spre aproape mă face fericită
Și-n necaz, eu pot să rabd, să fiu tare în ispită.

Calea cea îngustă sau calea cea largă?
Cea dintâi e grea dar spre Dumnezeu mă cheamă.
Calea cea largă...toți par fericiți pe ea,
Însă-n inima lor, e-un gol imens, cum era și în a mea.

O întrebare grea, cu un răspuns atât de simplu...
Să-aleg binele sau răul, începutul sau sfârșitul?
Atât de ușor pare drumul care duce spre durere,
Pe când drumul bun e greu, dar îți oferă mângâiere.

Să spun un adevăr curat sau un cuvânt pătat?
Știu că adevărul cel curat nu mai trebuie spălat,
Pe când cuvântul cel pătat, când în inimă trăiește
Te-ndeamnă s-o mai faci, așa păcatul se lărgește.

Și totuși, toate acestea au un minunat răspuns...
Când eu, privirea, spre Tine o îndrept Isus.
Când privesc spre Tine, îmi dau seama într-o clipă,
Care-i calea Veșniciei și care-i calea spre risipă.

Căci Tu Miel, Preasfânt, smerit și blând...
Ai fost curat pân la sfârșit, pe drumul bun mergând,
Și când vezi că omenirea îți mai adaugă câte-un cui,
Nu Te întristezi Tu oare, când îi vezi ai nimănui?

Știu Isuse, trist și-a nimănui am fost și eu...
Dar Tu mi-ai dăruit iertare, și-o țin strâns la pieptul meu,
Atunci când nu voi ști ce să aleg, eu voi privi spre Tine,
Căci Tu ești Fiu de Dumnezeu, Lumina blândă și iubire!


Atunci o voce blândă am auzit: "Să crezi mereu în Mine!"