Dacă ești trist pe calea vieții
Să nu rămâi așa,
Ci caută-n zorii dimineții
Să-ți pui podoabele blândeții
Și să rămâi așa.

Dacă ți-e greu aici, în viață,
Să nu dai înapoi!
Fă doar ce Biblia te-nvață:
Să mergi cu pași grăbiți în față,
Că-n urmă e noroi.

De vezi că ești doar o tulpină,
Cere să fii udat,
Căci omul care e lumină,
În duh și-n adevăr se-nchină
Și-n slavă e-mbrăcat.

De vezi că-i cerul înnorat,
Să nu îți fie frică!
Mergi doar cu pace îmbrăcat,
Că al veșniciei Împărat,
Pe brațe te ridică.

De simți crucea că e prea grea,
Să n-o pui la pământ!
Mai du-o până-L vei vedea
Pe El, venind în slava Sa,
Pe Cel ce-n veci e Sfânt.

De simți păcatul că te-apasă,
Să nu îl ții ascuns!
Mărturisește-l și te lasă,
Nu-l mai ține-ascuns în casă,
Destul te-a tot împuns.

Dacă ești trist pe calea vieții,
Să nu rămâi așa,
Ci fii, în anii tinereții
Și-n anii scurți ai bătrâneții,
Smerit cu inima.