Viaţa omului-i fragilă
Dar atâta de sucită!
Este-un duh viu în argilă,
Are suflet, har şi milă,
Complicat de împletită
Frumoasă dar şi urâtă!

Când eşti tânăr, eşti ferice
Şi eşti plin de energie;
Asculţi ploaia ce îţi zice
Vântul, când îţi trage bice;
Orice lucru te îmbie
Să trăieşti cu bucurie!

Ai putere cât n-au alţii!
Nu e grea nici o povară!
Îţi ajuţi casa şi fraţii,
Lucrezi chiar şi pentru alţii;
Pleacă-o zi şi vine-o seară
Viaţa-ţi pare-aşa uşoară!

Anii vieţii trec în fugă
Tinereţea nu mai este;
Durerile-ncep s-ajungă,
Ochii vieţii-ncep să plângă,
Încet ,,firul'' se sfârşeşte
Şi-eşti erou într-o poveste.

Şi din nou ţi-aduci aminte,
Anii care trec, te schimbă;
Multe gânduri trec prin minte,
Nu mai eşti ca înainte,
Mergi încet dar treci pe lângă,
Totu-ncepe să se strângă.

Zilele tale-s puţine
Şi nu aştepţi nici ani mai buni;
Pentru timpul ce-ţi rămâne
,,Doamne vreau să fiu cu Tine''
Şi strigi, şi spui, te rogi, te-nchini
Te pleci 'naintea Lui, suspini

Şi îţi recunoşti eroarea
Că ai trăit fără Cristos;
Ceri azi binecuvântarea,
Curăţirea şi iertarea;
În Faţa Lui, tu stai pios
Şi Îi mulţumeşti frumos!

A.N
18.01.2013 Firenze