Mi-ai încurcat programul
L-am lăsat în viaţa ta,
Pe unul să-ţi strice planul.
Să simţi ce-am simţit şi Eu
Când mi-ai încurcat programul,
Ce-l primisem de la Tatăl,
Să lucrez în viaţa ta,
Dar tu, încăpăţânată,
Zăboveşti în firea ta...
Şi-uite-aşa,-mi întârzii data,
Timpul ce l-am hotărât,
Să lucrez cu tine-odată,
Să nu te mai văd plângând.
Că te vaiţi, te miorlăi toată,
Spui că nu mai înţelegi,
Dar să te trezeşti nu vrei,
Să veghezi, să meditezi,
La partea duhovnicească;
Pentru Mine, ce-ai putea
Să lucrezi, să se clădească
Suflete, spre slava Mea?
Strânge snopi şi strânge roade!
Pune-le-n hambar pe toate!
Şi-atunci când voi veni Eu,
Plată-ţi dau din Dumnezeu.
Nu mai fii neascultătoare!
Şi fii-n credinţă mai mare.
Tu lucrează-n via Mea!
Rabdă şi nu te lăsa!
Şi vrednică Te-oi găsi,
Partea de ţi-oi însuşi,
A te binecuvânta,
Să trăieşti spre slava Mea!
Dumnezeu ne vorbeşte în multe feluri. El încearcă să ne trezească prin lucruri practice uneori. Ferice de noi dacă luăm aminte.''Te miorlăi toată'' este o expresie din familie pe care o folosea tata atunci cind nici nu plângeam serios ca şi copii, nici nu tăceam. Era ca o mîrâială enervantă.