Poate fi toamna ca-n povești,
Cu arămiu țesut în plete,
Cu roade galben-țuguiete,
Să stai atent să o privești,
Să o-nțelegi pe îndelete.

N-ai crede, dar îți poate fi
Mai dragă ca o primăvară,
Cu înfloriri a doua oară,
Cu apusuri sângerii,
Cu îngeri coborând pe scară.

Poți în toamnă cu Isus,
Pe strat de frunze ruginii,
Să-ntinerești ca vulturii,
Într-o iubire de nespus
Să știi ce-nseamnă a trăi.

Chiar de-i teascul și mânia,
Suferind se naște rostul,
Dulce-aromat e mustul
Înveselind Împărăția
Și mulțumit e Împăratul.

Poate fi toamna ca-n povești
Când Isus, strâns, lipit de tine
Îți umple coama cu rubine
În roade greu să cântărești.
Tot meritul I se cuvine.

Iar când va fi întâia brumă,
Căci iarna trebuie să vină,
Cămara să-ți fie plină,
Cu Isus să stai în tihnă,
La căldură și Lumină.

Amin!