Când doruri mă apasă şi plânge neputinţa
De-a transforma cuvântul în cântec şi lumină,
Te chem îngenuncheat să-mi cercetezi fiinţa,
Să laşi în suflet pacea prin graţia divină.....

Şi, conectat cu cerul, să mă transform în rime
Ce împletite-n versuri s-atingă veşnicia...
Să curgă-n ele dorul şi dragostea de Tine,
În inimi împietrite s-aducă bucuria!

Şi-acolo... pe o foaie pitită-n cartea vieţii
Mă regăsesc ascunsă la umbra unui vers...
Şi încă scriu... când iată, vin zorii dimineţii
Să-mi ia răvaşul scump, să-l ducă-n univers!

Iar Dumnezeu, în ceruri, atent îl descifrează
Şi-l ţine ca o jertfă cu un miros plăcut,
Apoi trimite Har şi mintea-nviorează
Să înmulţesc talanţii ce-n Domnul i-am avut!

Vulcan-21-01-2013
Mary