Blestemat să fie omul
Ce se-ncrede doar în om
Binecuvântat-ce-n Domnul
A găsit al Vieţii Pom

Cel, ce doar în om se-ncrede
Nu va şti decât dureri
Caci cel rău va sta de veghe
Să-i aducă întristări

Nu va şti decât amar
Şi o slujbă fără plată
Un robit pe veci hamal
Un orfan fără de Tată

Şi în zi de judecată
Pe veci va fi condamnat
C-a ştiut de Sfântul Tată
Dar, că nu L-a ascultat

Iar acel, ce azi ascultă
De al Său iubit Cuvânt
Va cunoaşte doar izbândă
Şi în suflet doar avânt

Căci cu el va fi chiar Domnul
Cel, ce-a biruit chiar moartea
Răstignit a făcut omul
Ca să ştie azi dreptatea

Nu se va-ndoi nicicând
Căci puterile divine
Îl vor purta pe pământ
Fii să-nalţe din ruine

Va şti dor să-I mulţumeasacă
Pentru tot, ce i-a făcut
Dragostea dumnezeească
Căci de Domnul sa temut

Va fi doar motiv de slavă
Pentru Domnul, pentru sfinţi
C-a ştiut să lase-n grabă
Fraţi, surori, copii, părinţi

Şi sa îndreptat spre Domnul
Spre Acel, ce are viaţă
Ca să stea cu El pe tronul
Celor, ce-au iubit povaţa.

Amin