Departe, într-un ținut ales cu cinste,
O veste se auzise în regat,
Că la palat avea să fie
O nuntă, cu un Fiu de Împărat.

Toți slujitorii, pe rând ei așteptară
Cuprinși de-o mare euforie,
Trimiși cu invitații la cei nobili,
Cu drag nuntaşi, la nuntă, ei să fie.

Și începură de cu zori ca să străbată,
Câmpii și munți cu falnice poteci.
La cei înscriși pe listă să ajungă,
Ca invitați de cinste, la masa lor, de regi.

Bătură pe la porți cu zâmbetul pe față,
Spunându-le căci totul, e totul pregătit.
,,Grăbiți-vă cu noi, cu drag El vă așteaptă
Al nostru Împărat, de ani îmbătrânit’’!

Dar parcă se vorbiră, cu scuze mincinoase,
Să-ntâmpine pe slujnici, la uşă ce bătură,
Că nu au timp de nuntă, au alte ocupații;
Dezamăgiți trimișii, pe loc atunci tăcură...

Făcut-au cale-ntoarsă, la Împărat ajuns-au,
Mai triști ca niciodată, răspunsul îl grăi.
Iar de pe tron cu vocea mâhnită şi rănită
Chemă din nou pe slujnici, și astfel le vorbi:

,,Duceți-vă în piețe, pe uliți, în șopruri,
Bătuților de soartă, să fie pregătiți.
Să vină fară frică, la nuntă Eu îi chem,
Că Îmi păstrez cuvântul, cel hotărât și ferm.

Am vrut ca cei dintâi, onoare să-Mi arate,
Şi bucuria Mea, cu dânșii să împart!
Dar vrednici nu au fost, chemarea să asculte,
Indiferenți si reci, pe loc M-au refuzat.

Dar astăzi Îmi arăt dorința și plăcerea,
Pe cel olog și gol, la masă să-l aduc.
Pe scaune de regi, cu Fiul Meu ce-I Mire,
Să-i pun în locul celor, ce-au râs si nu M-au vrut’’.

Şi astăzi mai răsună, chemarea Lui cea sfântă,
Prin mesageri și îngeri, că-i totul pregătit.
Și încă se găsesc și scaune, și mese,
La nunta cea de Fiu, de Împărat slăvit.


Viorel Balcan 21 august 2012