De-ar fi sa-mi iei ceva, ia-mi orice,
dar nu ma saraci de dorul dupa Tine
ce-si face loc prin lacrima din gene !
Caci ruga mea nu-i ruga de nu e plansa
si nici prezenta Ta nu-i cea fierbinte
de nu e dorita in zdrobire…

De-ar fi sa-mi iei ceva, nu-mi lua fratii
cu care zidesc noian de rugaciuni
tanjind dupa ceresti cununi… !
Caci fratii mei sunt mangaiere,
lut transformat in aur, lumini in emisfere
ce arde-vor mereu pan’ la-nviere… !

De-ar fi sa-mi iei ceva, o, nu ma saraci
de dragostea pentru acei din jur
atat de goi, lipsiti atat de Tine… !
Prin viata mea, fa-mi candela sa arda,
sa fiu mireasma sfanta in viata mea pribeaga,
izvor si paine pentru o lume intreaga!

De-ar fi sa-mi iei ceva, ia-mi eul navalnic din mine
si fa doar slava Ta in veci sa straluceasca,
puterea Ta in veci sa creasca !
Caci eu sunt pamant, lut framantat din ruine
si viata mea ascunsa e in Tine !

De-ar fi sa-mi iei ceva, o, nu-mi lua nadejdea
cand valul greu se sparge-n barca mea…
Imi pare ades’ ca tarmul e departe,
ca norii prea des acopera zarea,
dar chiar si atunci
fa-ma sa-nvat ca Tu potolesti si marea !

De-ar fi sa-mi dai ceva, as vrea sa-mi dai din Tine,
mai mult din Duhul Tau si din sfintenia Ta !
Pasind pe urmele-Ti divine,
sa-ngramadesc carbuni aprinsi in minti haine
si-asa, prin Duhul Tau cel Sfant,
in veci vor deveni rubine… !

CrinulDinVale, 22 ianuarie 2013