De ce, Doamne, să mă tem?

De ce, Doamne, să mă tem
Şi să mă simt ca un străin?
În glasul rugii când Te chem
Tu-mi dăruieşti pacea şi alin
Şi-mi potoleşti orice suspin!

De ce, Doamne să am teamă
În lumea aceasta atât de rea?
Cuvântul, mereu mă cheamă
Şi-mi oferă, cu drag Iubirea
Ce-mi poate da desăvârşirea!

Deci nu mă tem orice-ar veni
Să-mi zdruncine credinţa vie,
Mai mult Doamne, m-o-ntări,
Şi mai mult prinde-voi tărie
În dorul sfânt, spre veşnicie!

Nu mă tem o, Doamne Sfânt
De-ar fi să trec şi prin dureri,
La dreapta am al Tău Cuvânt
Ce El îmi dă dulci mângâieri,
Şi-n lupta vieţii, noi puteri! ...

Căci Tu eşti Stânca mântuirii,
Şi Tu-mi eşti Domn Mântuitor,
Şi-n lupta grea împotriva firii
Vreau ca s-ajung învingător,
Spre slava Ta, drag Salvator!

Flavius Laurian Duverna
23 ianuarie 2013