Nimic nu-i prea greu, Doamne, cu Tine,
Nici drumul, nici crucea care-o am de dus.
Cu Tine străbat şi zile senine,
Căci tot ce îmi dai Tu, e de la Isus.

Nimic nu-i prea greu, Doamne, cu Tine,
Eu pot să păşesc printre lacrimi şi spini
Şi pot să ajung şi la capăt cu bine,
Căci rana din suflet doar Tu mi-o alini.

Nimic nu-i prea greu, Doamne, cu Tine,
E greu doar atunci când în urmă te las,
E greu când nu vreau să văd lângă mine
Şi când, fără Tine, eu fac înc-un pas.

Nimic nu-i prea greu, Doamne, cu Tine,
Chiar dacă adesea abia pot să merg.
Şi-atunci, Tu, Isuse, Te-apropii de mine
Şi-mi dai iar putere să pot să alerg.

Nimic nu-i prea greu, Doamne, cu Tine,
Ce poate să mi se-ntâmple lângă Tine, Isus?
Tu-mi schimbi suferinţa în clipe senine
Şi-mi dai mângâiere din ţara de sus.