Domnul îmi este mântuirea mea
Și în Lumină sufletu-mi ridică –
Cine-ar putea a mă înspăimânta,
De cine pot să am cu Dânsul frică?

Când cei fățarnici împotrivă-mi sunt
Și vor să-mi murdărească duh și fire
Câți nu vor fi ei pe acest pământ
Mă va feri a Domnului Iubire.

Vrăjmașii nu-mi vor trece-al meu hotar –
Mă va ascunde Domnul în Cetate,
Pe Stâncă să pun jertfele pe-altar
Și să le-nalț în Milă și Dreptate.

Un lucru doar și mi-l doresc, și-l cer:
O viață, Doamne, să respir în Tine
Și frumusețea Ta în Adevăr
Să mă încânte-n Țara de lumine.

În inimă îmi spui ca să Te cat
Și eu Te caut aprig și fierbinte...
Părinții mei în grija-Ți m-au lăsat –
Nu mă lăsa din palmele-Ți, Părinte!

Tărie dă-mi în cuget și în pas
Pe Cale să nu am tăgăduială
Ca nu cumva să pot ca să mă las
Spre cei ce unul pe-altul se înșală.

Nădăjduiesc în Domnul ce n-ar fi
Și-s fericit în viața creștinească -
Credința să mi-o crești cu orice zi,
Iar inima-mi, crezând, să se-ntărească!