COBOARĂ FULGII...

Coboară fulgii de zăpadă,
Fără vreun sunet, spre pământ
Și mulți doresc să îi mai vadă
’Nainte de-a veni vreun vânt.

Plutesc spre noi, plutesc alene
Și-n jocul lor vedem frum’seți
Că unii dintre ei au trene
E să-i uimească pe drumeți.

Privind spre sursa ce-i lansează
Din nou slăvim pe Creator
Ne-ncântă și ne luminează
Cu-acest imaculat decor...

Și-atunci dorim o puritate
Așa cum o dorește EL
Îi știm a ei însemnătate,
Cunoaștem bine-al nostru Țel.

Steluțe multe...miliarde
Se vor așterne-n straturi reci
Pe străzi, pe câmpuri și petarde,
Pe solitarele poteci.

La derdeluș e gălăgie
Și nimeni nu e supărat
Poetul scrie-o elegie
Pentru slăvitul Împărat.

Spectacolu-l privim din casă
Și socotim că-i minunat
Și-I mulțumim Celui ce-i pasă
Că înc-odată ne-a-ncântat.

George Cornici/22 Ianuarie, 2013