CUM SA NU MARTURISESC?


Pe roata vieţii, se modelează lutul,
Cu mâinile iubirii, Olarului Divin.
Din belșug El toarnă viaţă în vasul,
Ce-l unge cu uleiul sacrificiului sublim.

În cuptorul sfințirii, azi îl călește,
Să-l curețe de zgură şi impurități,
Să dea neprihănire, El, nu oboseşte.
Şi azi dăruieşte iubire, ca şi alte dăți.

În jertfa născută din divină iubire,
Pe-o cruce răstignit Prea Sfântul,
Iubind, a mântuit întreaga omenire,
Din orice rasă, de pe-ntreg pământul.

Metamorfozează ființele uscate,
Cu liantul dragostei nemărginite.
Și cele mai de preț, vii nestemate,
Cu viaţa şi sângele Lui Isus, îs plătite.

Revarsă al iubirii mireasmă divină,
Trezind în inimă dorința sfințirii.
Cu Numele Lui, veşnică lumină,
Naște opera de artă, a desăvârşirii.
**
Cum aş putea... să nu mărturisesc...
Cu gura mea... a Lui Isus iubire...
Când toatele zilele mele vorbesc...
De bunătatea Lui fără mărginire?

Cum aş putea... să nu las credinţa,
Să inunde inima cu neprihănire,
Când știu că în iad mi-ar fi locuinţa,
Dacă Isus... nu mi-ar fi dat mântuire?

În neprihănire vreau... ca să trăiesc.
Să prind aripi sfinte pentru zbor,
Cu hrana sfântă, să mă hrănesc,
În mijlocul fraţilor şi surorilor.

În lumina dată de Isus... să cresc,
Ea... să-mi fie veşnică călăuză.
Pe drumul vieţii să nu obosesc,
În sfinţire să nu-mi iau vro pauză.

Lăudat să-I fie Numele Lui sfânt!
În sfinţire să Îl prea măresc,
Cât trăi-voi pe acest pământ,
Este ceea ce... mult eu doresc.
Amin!