Un fiu înţelept aduce
Zilnic numai bucurii
Tatăl lui şi a lui mamă,
Sunt ca nişte pietre vii.

N-aduna prin asuprire
Comori ce nu ţin nimic,
Fugi de orice nelegiuire
Luptă-te să fii cinstit!

Căci neprihănirea frate,
Te scapă de orice rău
Pîine ai pe săturate,
Chiar în ceasul cel mai greu.

Dacă ai dorinţe sfinte,
Domnul ţi le va-mplini
Dar de zaci în nedreptate,
Suferi multe neîmpliniri.

Mîna care leneveşte,
Zi de zi va sărăci.
Cel harnic nu oboseşte,
Domnul îl va întări.

Strânge vara poame bune,
Nu te lenevi deloc.
Căci iarna îţi prinde bine,
Şi-ţi va fi de-adînc - folos.

Nu dormi când seceratul
E în zor în jurul tău
Fă ce poţi şi Cel Prea-Naltul,
Va fi ajutor la greu.

Omul care e de bine,
Are binecuvîntări
Dar cei răi, în orice vreme
Nimicesc cu vorba lor.

Ce bine-ţi aduci aminte,
De acel neprihăhit
Şi a lui învăţăminte
Niciodat´ nu le-ai uitat.

De iubeşti înţelepciunea,
Eşti om binecuvântat.
Nebunul gîndeşte-aiurea,
Şi nu se lasă mustrat.

Când moare în stricăciune
Omul rău şi nesupus,
Nimeni nu-şi aduce-aminte
Să fii avut vreun folos.

Ţine calea dreaptă frate,
Pe ea nu te-vei poticni
Dar aceea ce duce la moarte,
Răii ţi-or descoperi.

Ce izvoare de viaţă
Curg din sufletul senin,
Şi câtă nesiguranţă
Dă un suflet ce-i hain!

Ura face certuri multe,
Şi stîrneşte vijelii
Însă a iubirii punte,
Nimeni n-o va nimici.

Nu cruţa nuiaua-n taină
Pe unii-i ai înţelepţi
E grea, dar este-o mană
Care-odată va rodi.

Cunoştinţa pentru unii
Este ca un mărgărit
Pentru alţii-i o nimica,
Prostia i-a cucerit.

Celui sfînt îi place munca,
Nu se teme că îi-e greu,
Dar cel rău n-are nimica,
Vîntul ia venitul său.

Pe cărarea vieţii sfinte
Sunt legi cu un har ceresc
Cel ce azi nu ia aminte,
Mâine, chinurile-l pîndesc.

Cel ce minte cu trufie,
Ură multă va stîrni.
Bîrfa pune vrăjmăşie,
Chiar între cei mai sfinţi fii.

Nu spune cuvinte multe,
Nu da gura la păcat.
Înfrînarea este-o punte
Ce te ţine mai curat.

Gura care-aduce slavă
Celui ce-I din veşnicii,
Ca argintul cel de vază,
Peste tot va dăinui.

Domnul binecuvintează
Chiar puţinul cîştigat
Dar acel care veghează,
Şi-are sufletul curat,

Nu-l va risipi furtuna,
Şi nici valul nu l-a şters
Căci acolo pus-a mîna,
Domn al slăvilor cereşti!

Iată cât de bine zice
Domnul prin cuvîntul Său,
Prin proverbe ne învaţă,
Cum să ne ferim de rău.
AMIN