A fost cândva un miel ,Iisuse,
Un miel ce-avea un singur dor,
El nu zburda pe lunci întinse
Ci se-așeza lânga Păstor.

Un miel blajin și-atât de blând,
El n-alerga prin flori,prin crini
Ci-i urma pașii rând pe rând,
Păstorului prin rugi și spini.

Nici nu-și dorea poieni mănoase,
Nici câmpul verde-nfloritor,
Ar fi călcat pe stânci tăioase
Pentru-al urma pe-al său Păstor.

Și-a fost odată un Păstor
Ce fluiera pentru-a sa turmă,
Și mielului de pe picior
Care-i mergea mereu pe urmă.

Și fluieru-i era de jale,
Și cântul trist si-apăsător,
Și mielul ca o alinare
Se dezmierda pe-al său picior.

-O...miel al Tatălui meu drag,
Ce șezi blajin lângă Păstor,
De-ai ști tu câte-am fost să trag
Să-mi aduc turma la izvor!

-Căci pentru turmă-am fost trimis,
Și pentru miei sortit să mor,
Și dintre toți cați mi-au promis
Doar tu mai șezi lânga Păstor!

Și mielul tot mai blând privea,
Privirea lui sclipea de dor,
In ochi dorința lui ardea
...s-aducă turma la Păstor.

Și turma-ntreagă rătăcea
Zburdalnică pe alte căi,
Si de Păstor se depărta
Făr-a privi măcar 'napoi.

Cu spaimă rasuna ecoul,
Caci fluerul surzea prin munți,
Și versul ce-l cânta Păstorul
Era de jale pentru mulți.

-O...turma Tatălui meu drag
Ce rătăcesti prin lunci si văi,
Când va veni al iernii prag
Zadar vei vrea să vii 'napoi!
Când va veni al iernii prag,
Zadar vei vrea să vii 'napoi!

Cu greu privea mielul zdrobit
De a dorinței sale zbucium.
Când, către turmă a pornit
Zbierând amarul ca din bucium.

Dar turma-ntreagă l-a lovit
Batjocorindu-i felul său,
Și prin noroi a fost trântit
Și lăsat pradă celui rău.

Atunci Păstorul său iubit
L-a strâns lang-al său piept:
-In veci vei fi nebiruit!
Șoptit-a lui cu glas încet.

-O...miel al Tatălui meu drag,
Ce șezi blajin lângă Păstor,
De-ai ști tu cate-am fost să trag
Să mi te-aduc lânga izvor!

-Căci pentru tine-am fost trimis,
Și pentru tine-am stat să mor,
Și dintre toț câți le-am promis
Doar tu-o să ai pe veci Păstor!
................................................

Iisuse-acuma îmi doresc
Ca mielu-acela să fiu eu,
Să nu oftez ,să nu cârtesc
Oricat ar fi drumul de greu.

Și tot ce îmi doresc acum
E ca Păstorul să-mi fii Tu,
Și pe al vieții mele drum,
Tu să-mi veghezi și numai Tu.