Ai plecat lăsând în urmă
Multe regrete amare
Lacrimi în ochi şi în inimă
Şi unghii înfipte-n carne.
Ai plecat, mireasmă mică,
Pe cărarea nefiinţei
Acolo unde nu-i frică
Numai pe drumul credinţei.
Îl cunoşteai pe Dumnezeu
Şi-n El te încredeai deplin
Şi ascultaltai Cuvântul Său
Şi răspundeai cu Da şi-Amin.
Şi când nu mai puteai să mergi
Personal s-asculţi Cuvântul
Voiai anume să delegi;
Mă trimiteai, să fii cu gândul.
Şi o, ce te mai supărai
Dorinţa de n-o-ndeplineam,
Stăteai tăcută, nu vorbeai....
Acum regret, căci, eu greşeam.
Nimic nu s-ar fi întâmplat
De-ţi împlineam o dorinţă;
Aş fi-mplinit ce m-ai rugat
Făcând-o prin credinţă.
Dar nu-s decât un păcătos
Doar cu pretenţii de creştin
O, Domnul meu Isus Hristos
Îţi cer iertare şi acum
Din nou, din nou mă pocăiesc
Şi cu obidă-Ţi cer iertare
Isuse, Fiu Dumnezeiesc
Dă-mi pace şi binecuvântare.
A.N
25.01.2013 Firenze
Regretele D-voastra pot fi acceptate in masura profunzimii relatiei ce va lega d persoana disparuta,dar partea cea mai importanta este speranta revederii !Nu va mai osanditi,deja parerea de rau arata spre schimbarea D-voastra in bine,Fiti binecuvantat de Isus cu Multa Pace!