Ce-aş face Doamne fără Tine
Şi cum aş exista?
Dacă nu ai fi lângă mine
Să-mi dai din viaţa Ta?
Şi cine Doamne m-ar conduce
Mereu pe drumul drept?
De n-ai fi Tu, cel rău m-ar duce
Acol' un' nu m-aştept!
De nu mi-ai da înţelepciune
Cine m-ar învăţa?
Când eu greşesc, nu este bine,
Cine mi-ar explica?
Când cu putere merg 'nainte
Chiar dacă drumu-i greu,
Cine vorbeşte cu-a mea minte
Să-L chem pe Dumnezeu?
Cine mă-ndrumă? Cin' mă-nvaţă
Care e lucrul bun?
Cine îmi dă lecţii de viaţă
Decât al meu Stăpân?
Şi cine-atâta mă iubeşte
Dorind sà am cunună;
Că însăşi viaţa Sa jerfeşte
Devenind Lumină?
Ce aş fi Doamne, fără Tine
Şi ce-ar fi viaţa mea?
Slăvit să fie Cel ce vine
Cu El a mă purta!
A. N
26. 01. 2013 Firenze
Aș fi un strigăt de durere.
S-ar putea continua cu toate nenorocirile, aceasta suntem fără Dumnezeu. Dau slavă Domnului
pentru versurile tale,sora Adina,prin care îți arați recunoștința față de Stăpânul nostru și ne aduci
aminte și nouă să-I fim recunoscători, să-I mulțumim.Dumnezeu să-ți păstreze vie dragostea.