Oita pierduta
de Octavian Sarb
fiicei mele Iulia
Si tu esti o oaie mica,
Ratacita printre stanci,
Nu ai vrea sa fii gasita?
Vrei s-ajungi in vai adanci?
Te-ai indepartat de turma,
Ai crezut ca esti isteata,
Caci, calcand straina urma,
Ai gasit, din plin, verdeata.
Dar, gandeste-te mai bine:
Unde este tatal tau?
Esti acum in vai straine,
Haituita de cel rau.
Nu mai pierde nici o clipa,
Striga-acum dupa-ajutor!
Ruga lui necontenita
Ti-a fost scut ocrotitor.
Ridica-ti din pamant privirea,
Deasupra ta este Isus,
Asa incepe mantuirea,
Intinde-ti bratul tau in sus!
Oradea 14 Ian 2013.
Copilul este oglinda iubirilor parintesti. El vede ceea ce iubesc parintii. Daca ai inima impartita, copilul va reda fidel ceea ce este rau in tine. Tu, ca om mare, te poti amagi luand masca cucerniciei. El nu are abilitatea aceasta, astfel ca, privindu-l, nu te grabi sa-l acuzi, ci, cauta sa vezi de unde e verdeata pe care o mananca!