Nu-i-ndeajuns să lași Egiptul cu plăcerile-i de-o clipă
Și chiar să pornești spre Țară cu poporul minunat
Dacă-n inimă nu-i dorul de Hristos și de sfințire
Până-n Canaanul slavei, tărâm binecuvântat.

Nu-i-ndeajuns să vezi minunea: Marea Roșie despicată
Intervenția divină și pe Faraon învins
Chiar cântarea biruinței ce-i în bucurii 'nălțată
Nu-i-ndeajuns spre moștenirea Canaanului promis.

Nu-i-ndeajuns să nu iei parte la cârtiri din adunare
Când poporu-și uită Stânca ce dă apă în pustiu
Chiar și mana cea cerească ce-o aștepți cu-nfierbântare
Nu, nicicând nu te salvează de mânia-Acelui Viu.

Nu-i-ndeajuns s-auzi cu teamă glasul Domnului ce strigă
Ca un vuiet sus pe munte când dă Legea la Sinai.
Nu-i-ndeajuns s-aduci și daruri pentru cortul întâlnirii
Dacă-n suflet pocăința și statornicia n-ai.

Nu-i-ndeajuns să treci Iordanul, prin minunea-adevărată
Să vezi Țara și să guști din făgăduitu-i rod
Amintirile frumoase, nostalgiile și crezul
Nu asigură odihna în al fericirii Cort.

Nu-i-ndeajuns să strigi când Domnul prăbușește Ierihonul
Dacă nu asculți porunca-I și-urmărit de gând cedezi
La tentația ispitei: lucruri date nimicirii
Și-n minciuna-nșelătoare a păcatului te-ncrezi.

Când sunt patimi ce-s ascunse și dorințe păcătoase
Te condamnă chiar slujirea-n sârguință, an de an
Nu-i-ndeajuns să pari ca frații, nu-i-ndeajuns să fii Acan
Căci "Acanii" niciodată nu ajung în Canaan.
Amin