Desculț
aș călca prin zăpezi
prin nisipuri fierbinți sau ciulini
pentru liniștea necuprinsă în privirile tale
țintuind-o-n amiezi
nopțile odihnesc
și învăț pe de rost cerul
fără hartă, compas sau busolă
până îngerii fac cerc împrejuru-mi
pe străzi maculate
cu lumini putrezite în bălți,
urlă lupi nesătui, pasc primejdii
fără sprijin rămân despărțirile
în răscruci se ciocnesc gânduri vrăbii
și răsar în alt loc furtunos sau nostalgic
luminând începutul cuvântului
motivul dintâi al iubirii
iau fărâme
le sădesc în alt om și aștept
până sevele frăgezesc cruste reci
sau pământ înțesat cu orgolii și repet,
și repet până mugurii dau
în iubire.