Când noaptea se aşterne... învăluind pământul
Iar cerul plin cu stele luceşte maiestos,
Mă-nchid în cămăruţă, cu inima fierbinte,
Şi mă aplec umil la crucea Lui Cristos!
Îngenuncheat... şi dezbrăcat de fire...
Privesc cu ochii minţii la trupul răstignit
Şi mă întreb Isuse... Ce mare Ţi-e iubirea
Că Te-ai jertfit pe cruce să pot fi mântuit?
Ce ai găsit la mine... pribeag şi păcătos...
Tu... Dragoste eternă, Tu... Fiu de Dumnezeu
Că m-ai luat din groapa de moarte şi osândă
Şi m-ai spălat în sânge să fiu copilul Tău?
În sfânta părtăşie simt Duhul cum coboară
Şi mă atinge blând... o dulce adiere...
Cuvintele se leagă purtând în ele dorul
Iar sufletul se umple de pace, de putere!
Şi parcă văd aievea, pe fruntea sângerândă,
Cum picuri de rubin s-au transformat în Soare...
Iar eu primesc Lumină pe calea către cer
Şi o speranţă nouă ce n-are asemănare!!!
Vulcan-28-01-2013
Mary
Tu...Dragoste eternă, Tu...Fiu de Dumnezeu
Că m-ai luat din groapa de moarte şi osândă
Şi m-ai spălat în sânge să fiu copilul Tău?"
Bună întrebare! Pentru mine vreau să zic. Mereu şi eu mi-o pun.
Am ales la întâmplare o poezie postată azi şi apoi... m-am căit. Pentru că vorbeşte despre răstignire. Şi nu ştiu când şi dacă voi reuşi vreodată să privesc acest subiect fără înfricoşare şi fără cutremurare.
CINEVA a murit pentru mine şi pentru alţii ca mine, şi Doamne, ce dureri o fi având! Şi... plâng mereu.
Poezia e desigur foarte frumoasă! Fie ca ea să atingă sufletele tuturor şi să şteargă din cele în care există, UITAREA JERTFEI LUI HRISTOS.
Fraţi şi surori, nu vi se pare că prea-ades uităm fie şi pentru scurt timp, fie şi pentru o singură secundă, şi nu e drept?
Doamne ajută-ne să folosim la maxim fiecare picătură din Sângele prea scump, vărsat pentru noi, să ne curăţim în totalitate, să devenim albi ca zăpada pentru ca moartea LUI să nu fie în zadar.