Pentru a nu fi zărit, de cei răi,
Dumnezeul nostru Se-ascunde:
Nevăzut, în mantii de văpăi,
În nord, unde ochiul de om nu pătrunde.

Domnul nu este în vântul năprasnic,
Nu e în crivăţ, nici în uragan,
Nu-L poţi găsi în taifunul cel groaznic.
Domnul e-n susurul blând, de alean.

Domnul nu este în valul tsunami,
Nici în cutremurul distrugător.
El vrea să mişte inimi de oameni,
Să-Și zguduie-aţipitul popor.

Nu Domnul arde cu rachete de ură,
Nici în erupţii vulcanice, nu-i,
Dar e în cuptor lângă inima pură,
Să-şi ocrotească familia Lui.

Isus a promis, şi este cu mine,
Chiar în furtuna din viaţa mea.
El cheamă, şi ploaia trezirii vine,
Când nu mai răbdăm seceta.

Domnul e Sfânt, fără sfârşit,
Nu-L pot cuprinde cosmos, nici ceruri,
Dar Se poartă aşa de smerit,
Că încape în lacrima durerii.

El este aproape de duhul zdrobit
Şi mângâie blând inima înfrântă,
Nu stinge un tăciune fumegând,
Şi nici nu rupe trestia cea frântă.

Isus stă la Dreapta, în marea splendoare,
Dar e şi în duhul mâhnit, pocăit,
Atunci, inima se face mai mare,
Ca să încapă Cristosul Infinit.