Cand imi amintesc de mama

Cand i-mi amintesc de mama
Simt in inima fiori,
Port in suflet amintirea-i
Si-ochii ei fermecatori.

Parca-mi amintesc prin vreme
Chipul ei frumos, gingas,
Vocea ei ce ma striga
Cand eram un copilas

Cand i-mi amintesc de mama,
Ma cuprinde nostalgia
Cum cu drag ma ingrijea
Si-mi veghea copilaria

Cum muncea din zori in noapte
Blanda si neobosita,
Fara ca sa tina seama
De munca-i nerasplatita.

Rugaciunea, sfatul mamei
Mi-l aduc aminte bine:
« Sa traiti demni de Hristos
Si sa nu-mi faceti rusine ».

Mama mi-a ramas exemplu
De iubire si iertare,
De lupta in rugaciune,
De smerenie si ascultare

Azi cand mi-amintesc de mama,
Ma cuprinde-un dor adanc,
I-mi este dor sa o vad,
Dar nu pot decat sa plang….

Doar nadejdea revederii
Face lacrima sa-mi sterg
Si spre patria cereasca
Cu mai mult dor sa alerg.

Azi la locul de odihna
Pot sa-i duc buchet de flori
Dar va veni ziua cand,
Vor apare-ai zilei zori !

Ne vom revedea in fata
Si cu drag ne-om saluta
Si atunca i-i voi spune
Cat de mult ea i-mi lipsea...

Locul mamei niciodata
Nu poate fi-nlocuit,
Nici de vreo alta fiinta,
Nici de aur, nici de-argint.

Voi care mai aveti mame,
Ascultati de sfatul lor,
Caci va veni vremea cand,
Va va fi de ele dor !….

Dumnezeu a dat porunca
Pe parinti sa i-i cinstim,
Ca-n aceasta viata scurta,
Ani fericiti sa traim.

2013-01-29 Petrosani
Marioara Coman