Dintre desăvârşirile Tale,
Smerenia e cea uluitoare,
Când ne-o imaginăm, alături
De Slava Ta nemuritoare,
De frumuseţea–Ţi orbitoare.
Un timp din rai, ai petrecut cu omul:
Cu-Adam doreai să Te-mprieteneşti,
Zilnic îl întâlneai în Edenul
Pierdutei fericiri pământeşti.
Când omul a căzut, ce dramă!
Ca Tată sfânt, Tu l-ai mustrat,
Dar haine i-ai făcut, ca mamă,
În blănuri l-ai înveşmântat.
Ai zis, la potop, că Te căieşti,
Că-Ţi pare rău, pe om că l-ai creat,
Dar când Te-ai hotărât să-i nimiceşti,
Uşa deschisă şapte zile ai lăsat.
(Şi veacuri multe, să se-ntoarcă-ai aşteptat)
Şi Avraam Ţi-a fost prieten, prin credinţă,
Cuvântul Tău şi îngerii l-au vizitat:
În cortul său S-au ospătat cu umilinţă,
Şi mijlocirea pentru Lot i-ai ascultat.
Pe Moise nu l-ai şters din cartea vieţii,
Pentru popor, aşa cum Te-a rugat,
Deşi n-a mers în ţara făgăduinţei,
Când a murit, chiar Tu l-ai îngropat.
Pe muntele Sinai Tu ai dat legi perfecte,
Rânduieli sfinte şi porunci adevărate,
Dar, când Te-au completat cele cinci fete,
Blând, ai recunoscut c-aveau dreptate.
Doar în Cristos Te-ai revelat:
Isus, desăvârşit de smerit,
Deşi coborât din rai, Minunat,
Te-ai născut în staul, umilit.
Ai luat destin de pământean:
Tâmplar ai fost pe pământ,
Ai mers pe jos, ca un sătean,
Sau pe un măgăruş blând.
Pe-apostoli, să-i speli de păcat,
Te-aplecai, şi-i ştergeai pe picioare
Ne-ai scris: „Stau la uşă şi bat,”
Smerit, ca o slujitoare.
Pentru noi, omenirea căzută,
(Minţi nebune Te-au dus în Gabata).
Ai murit pe cruce-ntre tâlhari,
În smerenie, Ţi s-a luat judecata.
Pentru ai Tăi, care Te iubesc,
Rămâne-o promisiune glorioasă:
Dacă biruind, se smeresc,
Vor fi slujiţi de Tine la masă!
Eşti Împărat Veşnic, prin mare tărie!
Dar nu-i dispreţuieşti pe oameni, numai când,
Se răzvrătesc din searbădă trufie,
Îi cobori la locul lor, judecând,
S-ajungă smeriţi, pocăiţi, aşteptând.
Aceasta ne e speranţa vie!
Doua relatari m-au umplut, in mod deosebit, de adoratie si admiratie pentru Creatorul nostru: in capitolul 27, vers 7 din Numeri, Domnul, surprinzator, spune: „Fetele lui Telofhad au dreptate".(a se citi vers 1-12) si, datorita situatiei lor speciale, i-a dictat lui Moise completari ale legii.( a se citi si Numeri, cap.36). De asemenea, Domnul Isus descrie cea mai mare rasplatire posibila, in Luca 12:37:„Ferice de robii aceia, pe care Stapanul ii va gasi veghind la venirea Lui! Adevarat va spun, ca El se va incinge, ii va pune sa sada la masa si se va apropia sa le slujeasca". Amin! Fa-ne, Doamne, vrednici de-o asa cinste!
În Gabata a șezut pe scaunul de judecător-Pilat.