IARNA

Privesc afara, fereastra cu dantele,
Multime de stelute fine, argintii…
Si totul se imbraca in gheata si splendoare,
Chemandu-ne in soapta: "N-ati vrea sa fiti copii?"

Din horn spre cer se-nalta siraguri marturie,
Ca-n casa-i cald si bine, miros de dulci colaci…
In suflet se coboara nostalgic intrebare:
Unde-i campia verde cu florile ei dragi?

Pluteste-n aer sunet, un clinchet cristalin,
De clopotei si sanii, ce curg la vale lin.
Si linii paralele in urma lor indeamna:
Asteapta primavara, curaj, nu-ti fie teama!?!

Caci mii de anotimpuri s-au scurs in vesnicie,
Urmand ordinea sfanta, al timpului traseu.
Si pare ca zapada e-aducere aminte,
De darul Mantuirii, ce sterge orice rau!

In toată-aceasta vasta si rece feerie,
Ce-apropie in inimi, copiii de parinti,
Avem o singura, fierbinte rugaciune:
Isuse, Doamne, Scumpe, grabeste-Te sa vii!