Jefuiţi de iubire
Autor: Alexandrina Tulics  |  Album: Fărâme de lumină  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de sanda_tulics in 31/01/2013
În alb...
E portul Sfânt
Al dragostei, ce ni s-a dat,
Prin jertfa sfântă a Mielului, Ce-I Împărat
Prin moarte, înviere, din iubire
Aceasta-i starea de neprihănire.
Aşa vrea Sfântul Dumnezeu,
Să fim ca El întotdeauna,
Să ne purtăm iubirea ca şi El,
Ca să primim... cununa.
Dar goi, de multe ori umblăm
Fireşti şi răi, cum nu se poate!
Neascultători, neîncrezători,
Şi farisei suntem în fapte.
... Am vrea şi cerul...
Dar şi aicea pe pământ,
Noi ne simţim aşa de bine...
Le avem pe toate aicea jos,
Fără să ne mai gândim
Căci suntem jefuiţi de a Sa iubire.
... Departe-i portul...
Albului de alb,
Credinţa e zăngănitoare,
Şi cântul nostru spre cel 'Nalt
E fals şi fără de Cântare.
Descoperiţi şi goi de slava Lui cea Sfântă,
"Ne 'nghesuim ---- spre paradis"
Să fim cu îngerii ce cântă!
Dar suntem şchiopi
Umblarea-i pe nisip.
Suntem buimaci:
În proză nu spunem nimic,
Iar versurile-s goale...
Noi credem căci trăim 'n'neprihănire
Dar suntem reci, săraci:
Să ne privim,
Căci suntem jefuiţi de-a Lui iubire.
și ce este mai dureros, este, că ne jefuim singuri de bogăția Iubirii Sfinte. De am avea înțelepciune...............
Adăugat în 31/01/2013 de 1954adina.9mai
Noi credem căci trăim 'n'neprihănire
Dar suntem reci, săraci:
Să ne privim.
Căci suntem jefuiţi de-a Lui iubire.

Spun foarte mule aceste versuri...... Doamne, și totuși Tu ne ești nădejdea !

Domnul Isus să fie cu D-voastră !
Adăugat în 31/01/2013 de viorel77
În ziua de astăzi frica de Dumnezeu este tot mai estompată, de aici, lipsa de înțelepciune.Cu cât
șiința este mai mare, omul se simte mai sigur pe el și îl ignoră pe Dumnezeu.Din când în când sunt
îngăduite calamnități care ne aduc cu picioarele pe pământ.Atunci adunăm înțelepciune, iubire,ne-
prihănire, ne îmbogățim, ne umplem de Dumnezeu.Să ne ajute Dumnezeu, uniți în Dragostea Lui,
în armonie, fără falseturi,cu toată puterea noastră, să îl urmăm pe El, în umblrea pe Stâncă, să
ajungem la portul alb.La timp, înțelept, reușit, acest semnal de alarmă, frumoasă poezie.Dumnezeu
să te umple cu putere, râvnă, Dragoste! Sora Sanda ești o comoară.
Adăugat în 31/01/2013 de ana_haz51
Parcurgând versurile cu atenție realizăm că e vorba de un fel de AUTOJAF. Îndur-Te Doamne!
Cu drag/gc
Adăugat în 31/01/2013 de geocornic
Un semnal de alarmă binevenit și la timpul potrivit. Fie ca versurile acestea să trezească la realitate multe suflete. Domnul Dumnezeu să vă binecuvânteze.
Adăugat în 31/01/2013 de Ioanhapca
Doar atunci cand te detasezi de ce inseamna material, de avutiile ce le mananca moliile si rugina, doar atunci cand lepadarea de sine primeaza, doar atunci cand "iti iubesti aproapele mai mult decat pe tine insuti", doar atunci... putem trai neprihanirea, iar Acel ce este vesnic, atotputernic, nu va ingadui ca "hotii" acestui veac sa ne jefuiasca iubirea... Foarte profunda, adevarata, minunata, fii binecuvantata draga mea Sanda! Sensibila ca intotdeauna si plina de iubire, te imbratisez cu mult drag!
Adăugat în 31/01/2013 de lboltasu
Frumos sora Sanda, fii binecuvantata.
Adăugat în 31/01/2013 de florenta.sarmasan
În loc să las a creşte Duhu-n mine, pământ eu mai adaug celui din care m-ai creat, dă-mi Doamne, cărămizi din Apă Vie, şi nicicum din lutul cel firesc, de mine frământat!
Fiţi binecuvântată, un nou şi mare semnal de alarmă, DAR, slăvit să fie Domnul care nu doreşte acest "autojaf"
Adăugat în 31/01/2013 de floridinmaracineni
Îmboboliţi în şiretenie şi minciuni cu care ne amăgim, în primul rând, pe noi înşine, apoi pe ceilalţi din jurul nostru, încercând cu nişte fapte demne de plâns să ne linguşim pe lângă Dânsul... Suntem săraci spiritual şi material, arătând cu un deget(trei ne arată pe noi) că, "uite lumea, mă!" măcar că avem poruncă să nu judecăm lumea, ne potrivim de pe amvoane rochii de mirese, neînţelegând că suntem, de fapt, nişte clowni. Şi nici odată, din această stare hidoasă, nu încetăm să ne autoliniştim:"El ne iubeşte!" De ce dar suntem goi de Isus? De ce el nu conduce nici o adunare? Fiindcă ne iubeşte?!!! Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Adăugat în 31/01/2013 de bragagiu
Suntem jefuiti de iubire de catre cel rau, care ne ofera de toate aici, jos, cu conditia sa fim caldicei
. Si ne lipsim singuri de profunzimea dragostei divine, incercand sa avem si lumea, si vesnicia cu El.
Ati descris in cuvinte putine si potrivite, dilema crestinilor ce traiesc in "tarile libere". Slavit fie Domnul pentru harul poetic pe care vi l-a dat!
Adăugat în 31/01/2013 de loredanam
DOMNUL SA AIBE MILA DE NOI
CAT ADEVAR
CE DUREROS ASA ESTE UN MESAJ FOARTE CLAR DAT DE DOMNUL NOI TREBUIE SA LUAM SEAMA SI SA CAUTAM CALEA SFANTA NEPRIHANIREA SA-L CAUTAM PE DOMNUL MEREU SI NIMIC SA NU FACEM FARA EL
DOMNUL EL SA FIE DE PARTEA NOASTRA DOMNUL S VA BINECUVINTEZE SI CU ALTE MESAJE SFINTE
Adăugat în 31/01/2013 de tomacoca
Creştin nu-i doar un nume

"Dar cei răi sunt toţi ca nişte spini pe care-i arunci şi nu-i iei cu mâna;" (2 Samuel 23:6)

Draga mea surioară, nu-i pentru prima oară,
Când cei răi intervin şi-mproaşcă cu venin,
Mi s-a-ntâmplat şi mie şi nu-i o veşnicie,
De când am fost lovit, prin vorbe murdărit,

Am suferit şi eu, gândind că un ateu,
Ce n-are-n el sfinţire, condus de a lui fire,
Poate ca să lovească, pe semen să rănească
Şi îi găseşti o scuză, că-i mintea lui obtuză,

Că n-a primit Lumina şi-acolo-i toată vina,
Încerci să nu iei seama, dar mult mai mare-i drama,
Când fratele-n credinţă, ţi-aduce suferinţă,
Voit sau făr-de ştire, provoacă tânguire,

Da! Mare e durerea, când pierzi toată puterea,
Ai dat încurajare, în schimb capeţi mustrare,
Te rogi pentru iubire, primeşti doar înjosire
Şi ale tale sfaturi, sunt pentru ei doar „blaturi”,

Dar vai! Vai de aceia, ce-n vrajbă sting scânteia,
Ce-şi spun creştini, dar roada, nu-i albă ca zăpada,
E roşie purpurie, că-i ură şi mândrie,
E galbenă ca ceara, că prea grea e povara,

E-albastră, e verzuie, căci vor mereu să suie,
E negrul cel mai negru, căci omul nu-i integru
Şi caută să dezbine, s-aducă doar ruşine,
Concluzia este una, nu au în ei Lumina!

Acel ce are Duhul, priveşte doar văzduhul,
Atunci când e-o-ncercare, se roagă cu ardoare,
Când e lovit, el iartă şi nu provoacă ceartă
Şi pe genunchi s-aşează, căci are mintea trează,

Tu, draga mea surioară, nu, nu lăsa să doară
O vorbă aruncată, din inime de piatră,
Eu ştiu c-a ta lucrare, aduce alinare,
Nimic mai mult, căci mie, mi-ai dat doar bucurie,

Mi-ai şters lacrimi amare, mi-ai dat îmbărbătare,
Când m-a lovit necazul, mi-ai mângâiat obrazul,
Când pasul mi-a fost greu, ai fost prietenul meu,
Prin asta pot a spune, creştin nu-i doar un nume,

E dragoste, iertare, un act de-ajutorare,
O rană sângerândă, legată. Nu osândă!
E dăruire, rugă, pentru-al tău semen, slugă
Tu, sora mea iubită, să fii deci, fericită!

01/02/13, Barcelona

Adăugat în 01/02/2013 de lboltasu
Dă-ne Doamne înţelepciune, ajută-ne să ne pocăim în fiecare zi, să ne umpli de iubirea Ta! Versuri care reflectă adevăr; un adevărat semnal de alarmă, un strigăt de durere, Domnul să aibe milă! Multe binecuvântări Sanda dragă!
Adăugat în 06/02/2013 de Simo_7
..un vers putin inteles la vremea aparitiei... care se dovedeste a fi atit de real..
Adăugat în 05/12/2013 de sanda_tulics
Statistici
  • Vizualizări: 1258
  • Export PDF: 16
  • Favorită: 2
  • Comentarii: 14
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni