Barca de salvare


Pe vremea când pământul
Era irigat de jos în sus,
A venit o veste ca şi vântul
La urechea unui om supus...


Să-şi facă o corabie de salvare
Şi s-o construiască din lemn de chiparos
Iar cei ce vor intra în ascultare,
Vor fi păziţi în trupul lui Hristos.


Îndurase vorbe grele şi batjocură
Pentru potopul ce-avea s-aducă nimicire,
Dar Noe punea scândură pe scândură
Cu gândul îndreptat spre izbăvire!


Şi privind la uşa laterală prin credinţă,
A vazut în coasta Lui, catapeteasma frântă
Şi-o intrare liberă la Tatăl, născută-n suferinţă,
În locaşul şi prezenţa Lui cea sfântă.


Şi-a văzut în fereastra din tavan, o odăiţă
Altar de rugăciune şi ofrandă
Conectat în ceruri prin credinţă,
La pupitrul de comandă!


Iar în fiecare cămăruţă câte-un loc
Pregătit de Domnul la-nălţare...
Căci e scris ca va veni-un potop de foc
Dar oare-i dă astăzi cineva crezare?


Cert e că-ntr-o zi la o clipită
Corabia va pluti spre empireu,
Având ca destinaţie patria dorită...
Unde ne aşteaptă, Însuşi Dumnezeu!

~Amin~