Isuse, Ție inima-mi îndrept
Apărător să-mi fii la judecată
Pe care Tu, judecătorul Drept,
Vei face-o celor care rău-mi cată.

Dreptatea Ta să fie peste toți
Căci eu mă-ncredințez, Doamne, Dreptății
Știind că Tu lovești șireți și hoți
Ce-s fascinați de fapta răutății.

Pe toți acei fățarnici de cuvânt
Tu-i risipești cum vântul duce-o pleavă
Și cât nu s-or ascunde pe pământ
Ei n-or găsi odată vreo izbavă.

Sunt ipocriţi ca să vorbească-n zi,
Sapă, mascând, în Cale-mi nu o groapă,
Dar singuri în capcană-or nimeri
Cu tot ce-au vrut pe mine să mă-ncapă.

Tu, Doamne, nu îi suferi și-i lovești
Pe toți ce-ntorc cu răul pentru bine
Și cu mânii și arme îngerești
Îi izgonești pe viață din lumine.

Doamne, i-auzi cum îmi scrâșnesc din dinți
Cu ura ce n-o pot a înțelege
Că doar cu rugăciunile fierbinți
Eu le-am răspuns la-a lor fărădelege.

Îi căinam ca și părinții lor
Când ei, fără temei, scuipau cu ură...
Te rog, Isuse, fii Judecător
Că ești acelui drept scut și armură.

Doar Tu poți, Doamne, să-l smulgi pe sărman
Din jugul celor mai bogați ca dânsul,
Iar celui care-i prigonit avan
Să îi oprești cu mângâierea plânsul.

Judecă, Doamne, cu-Adevărul Tău
Pe toți după gândiri și după fapte
Ca să nu calce binele un rău,
Minciuna să n-astupe o dreptate.

Ca să se-ncânte cel nevinovat
Pedeapsa c-a lovit în strâmbăciune
Și, Doamne, ca să fii Tu înălțat
În orice zi cu orice rugăciune!