Adeseori Isuse pe a vieții cărare

Inima îmi plânge și sufletul mă doare!



Și-adeseori îmi simt crucea parcă tot mai grea

Și câteodată îmi pare că nu o pot purta!



Adeseori îmi pare că nu mai pot urca

Drumul Gogotei ce duce înspre tara Ta!



Adeseori Isuse nu am o mângâiere

Și pâinea ce-o mănânc e lacrimi și durere.



Și des pe cale sunt, învăluit de ceață

Și-mi pare c-am pierdut credința și speranța!



Adeseori îmi pare c-am inima-mpietrită

Și-mi pare, că n-ajung în țara mult dorită!



Adeseori mă lupt să înving eul meu

Dorind ca viu în suflet să fii Tu mereu!



Și îmi ridic adesea privirea către nori

Mă-ntreb: ”De vii, o, Doamne, cu Tine am să zbor?”



Adeseori îmi zic că n-am nici o salvare

Dar cu-ndurare ai venit și-ai fost a mea scăpare.



Din ceață și-ntuneric și tot ce-a fost mai greu

M-ai scos, o, mare, sfânt, puternic Dumnezeu!



Și-acum privind-nainte la urma ce-ai lăsat

Spun deseori Isuse, fii binecuvântat!



02.02.2013 I.T.



Spre slava și gloria lui Dumnezeu!