O vară în iarnă

Autor: Alexandrina Tulics | Album: Fărâme de lumină | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de sanda_tulics in 03/02/2013

O vară în iarnă
Alexandrina Tulics--album Fărâme de Lumină

Sub mantia albă a iernii,
Sunt şoapte cu dorul de vară,
Visează teiul din curte
Şi-n flori, miresmi i se strecoară
Se-ascund în doiniri şi salcâmii,
Cu dorul de zumzetul lin
Al rugilor celor ce lucră afara,
Şi-al vrednicelor albini.
Se simte o boare amară,
Puterea din verde pelin.
Se cheamă în şoaptă castanii,
Se scutură-n gând suspinând.
Prin verdele frunzelor, hlubanii
Se-alintă, altor păsări răspund... . E o splendoare în toată livada,
Şi piersicii-n roadă zâmbesc
Cu zeama la gură, copiii,
Se satură şi mulţumesc.
Şi prunii-s în freamăt de dorul de soare,
De păsări, lucernă şi crini
De muzica ce-i înfioară,
Când doina, se plânge-n suspin.
O altă cântare se-aude,
Din cortul de lângă fântână,
O mamă îşi leagănă pruncul
Şi-n cântece, rugi, îl alină.
Domneşte puterea de poamă
Şi soarele în strălucit,
Aruncă cu milă lumină,
S-arate că-i fericit.
O vară în plină ninsoare...
Ca ziua în norul furtunii
Ne-nvaţă căci nu gerul e veşnic
Ci raza Luminii.

Într-un om creştin, sub exteriorul banal de om, sună numaidecât o simfonie de culori, de arome, de vise, de frumuseţi. Orice om este frumos în interiorul său, dar sufletul i-i schilodit de urgiile păcatului. De aceea oamenii sunt închişi în sine. Creştinul care este curăţit de Duhul Sfânt devine, pe zi ce trece, tot mai deschis, mai sincer căci se ruşinează tot mai puţin de urâciunea interioară şi se bucură, şi bucură şi pe alţii de frumuseţea unui suflet creat de Dumnezeu. Deci cei care zâmbesc numai cu buzele , n-au nimic cu Credinţa. Aşa, nişte cărturari nenorociţi. Sufletul pe care D-voastră l-aţi descris, soră, e foarte frumos. Aş avea o plăcere să-l numesc "frate" ori "soră". Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Adăugat în 03/02/2013 de bragagiu

Atat de frumos...Fara cuvinte! Te imbratisez si...fii fericita, Domnul te iubeste mult, esti o binecuvantata!

Adăugat în 03/02/2013 de lboltasu

ce frumos!!!! Stau şi-mi imaginez toate aceste lucruri atât de frumos descrise.....şi-apoi văd că toate se petrec ,,Sub mantia albă a iernii''. Minunat.
Fii binecuvântată.

Adăugat în 03/02/2013 de 1954adina.9mai

Domnește puterea de poamă
Și soarele în strălucit,
Aruncă cu milă lumină,
S-arate că-i fericit.
Merge direct la inimă,trezește dorința de împlinire prin Isus, de rodire.Noi la țară, avem obiceiul să
spunem că iarna este vara sufletului pentru că avem mai mult timp să ne adunăm la rugăciune,să
ne bucurăm cu Domnul.Dumnezeu să ne ajute la o rodire bogată.Să fii binecuvântată de Domnul,
soră scumpă!

Adăugat în 03/02/2013 de ana_haz51

SUPERBA SUPERBA PENTRU MINE POEZIA FARA NATURA FARA INTREGUL UNIVERS CREATIA SFANTA O SIMT SEACA SAU POATE UNDE EU PICTEZ SUNT FASCINATA DE VERSURILE UNDE SUNT ELOGIATE FRUMUSETILE CRATORULUI FRUMOASA NATURA IN TOATA MISCAREA EU IL SIMT IL VAD FOARTE FRUMOS AM CITI-O SI AM RECITIT-O SLAVA FIE A DOMNULUI SI EL SA TOARNE HARUL LUI PESTE DUMNEAVOASTRA FOARTE FRUMOASA POEZIE

Adăugat în 03/02/2013 de tomacoca

Te binecuvintez sora Sanda, versurile tale frumoase imi umplu inima de bucurie.

Adăugat în 03/02/2013 de florenta.sarmasan

Minunat, Sanda dragă! Domnul să fie cu tine, să-ţi dea belşug de binecuvântări!

Adăugat în 03/02/2013 de Simo_7

Visul din iarna spre vara e aspiratia sufletului zgribulit spre lumina, este viziunea edenica in iarna sufletului,..Poezia d-tale, sora Sanda este cu adevarat o adiere de vara patrunsa prin ferestrele deschise ale inimii, si parca, ne e mai putin frig!

Adăugat în 03/02/2013 de loredanam

Poezia, sub cele două aspecte ale ei este într-adevăr superbă; citind-o, desigur gândurile ne poartă fireşte admirând creaţia lui Dumnezeu, ştiind că şi ea se supune legilor divine; apare mama şi pruncul, iată deci, perpetuarea vieţii; versurile le putem însă percepe şi duhovniceşte, fiecare rând aproape fiind o metaforă, o figură de stil prin care Duhul Sfânt doreşte să ne transmită ceva; de exemplu, primele două rânduri eu le percep astfel: "Sub mantia albă a iernii" - sub poverile şi greutăţile îngăduite în dreptul fiecărui suflet, şi mantia este albă fiindcă Domnul ne spune "Luaţi crucea Mea că ea este uşoară" "Sunt şoapte cu dorul de vară" - Duhul Sfânt, Mângâietorul dă dulci alinuri şi îndemnuri, dorinţe după Domnul Slavei; găsesc de excepţie metafora "O vară în plină ninsoare" - vara fierbinte sub soarele dogoritor, răcorită de fulgii de nea ce simbolizează curăţirea, protejarea, rodul bogat al anului următor. Şi astfel, fiecare rând în parte, cu semnificaţia lui deosebită; Fiiţi binecuvântată sora Sanda şi mai presus de toate aduc mulţumiri Duhului Sfânt prezent printre noi şi în noi, făcându-şi deplin lucrarea!

Adăugat în 03/02/2013 de floridinmaracineni

"...nu gerul e veşnic, ci raza Luminii!"-oau...ce mare adevăr!
Lumina feţei Lui, să vă lumineze în continuare sufletul!

Adăugat în 04/02/2013 de cost_ana

O creație plină de farmec divin și splendoare cerească. Domnu să fie glorificat și El să înmulțească tot mai mult harul acesta. Fiți binecuvântată în tot ce faceți.

Adăugat în 04/02/2013 de Ioanhapca