DUPLICITATE

Se zice că la Roma, Constantin împărat,
Avu o viziune, un vis nițel ciudat:
Să-și pună sus pe steaguri, crucea, ca semn ceresc,
Și-n ziua următoare să-nvingă în rezbel...

Învinse-n bătălie, rămase el cezar,
Dar îl trădă pe Domnul, pe-un tron, amarnic zar...
Rămase toată viața, mare preot păgîn,
Jucând și comedia creștinului prea bun!

Și noi avem ca știre - ale Domnului cuvinte:
Căci cine trage spada, de spadă e-n pieire!
Și crucea-aduse-n lume, iertare de păcate,
Salvare, nemurire, nu lupte, ură, moarte!

De-aceea, spună multe povești la alți copii,
Noi știm că Domnul vieții, iubește pe cei vii.
El dragostea învață: să îi iubim pe toți.
Așa spunea bunica nouă, cuminți nepoți...