Când un vecin noi îl vedem
Îndată bună dimineaţa îi urăm.
Un prieten de ne iese-n cale:
Să ai o zi bună, Ioane!
Dar viaţa-i prinde-n hora ei
La noi gândesc pentr`-un minut
Apoi, în drumul lor se duc.
Îşi amintesc, sau nu.... de noi.
E însă Unul ce din veci
Ne ocroteşte şi veghează,
La Tatăl mijloceşte pentru noi,
Iar noi, cel mai ades de EL uităm.
Cu-atât mai mult când ne e bine
Măcar că ajutorul e primit
Chiar de la EL. Dar iute însă...
Ne amintim... când ne e greu.
De-aceea azi cu toţii-n cor
Să-I dăm bineţe Domnului Isus,
Să-I mulţumim că pentru noi,
EL crucea a purtat-o Sus.
Pe dealul Golgotei EL a urcat
Înconvoiat de crucea grea
Pe care atârna-n şirag
Al meu, al tău, al lui... păcat.
EL sângele şi-L-a vărsat
Chiar viaţa pentru noi şi-a dat
Să fim la Domnu`-n cer curaţi,
Bineţe deci, să-I dăm, noi toţi.
EL e Mântuitorul nostru
Slăvit să-I fie Numele în veci,
Şi o zi bună să-I urăm,
Cu pocăiţi în număr mii,
Să-I spunem că-L iubim,
Şi-n veci, ÎL adorăm.
Păi... eu mi-s fată de la ţară... şi la mine când ieşi din casă... toată lumea se salută cu toată lumea.
Am stat o perioadă la copii în Bucureşti şi am constatat că nu am pe cine să salut şi că nu mă salută nimeni. Adică am dat de... greu, cum am zis şi în poezie, şi aşa mi-am dat seama că pe Domnul şi Stăpânul meu nu L am salutat niciodată.
De atunci, am fost fericită ca în fiecare dimineaţă, când am deschis ochii să-i spun: Bună dimineaţa, Doamne!
Fiţi binecuvântată de Domnul!
Fie să nu uităm niiodată că acolo-n cer avem un Domn, avem un Mântuitor!
Fie să nu uităm niiodată că acolo-n cer avem un Domn, avem un Mântuitor!
Amin zic şi eu!
Fie ca EL în marea Sa bunătate să ne umplă de haruri ziditoare!
Fie să nu uităm nicicând să-L punem pe Domnul primul în gândurile noastre!