O Ţară, undeva, departe,
Şi chiar alăturea deschisă
Nerăsfoită de vreo carte
Nici de un basm încă descrisă;
O primăvară fără capăt
Cu toamna-n zâmbetul nădejdii
Unde şi-o iarnă-a dat să-ncapă
Cu pârg de vară în odăjdii.
Albastre aripi de-nălţare
Şi zborul proaspăt de venire
Din revărsările de floare
Strigă o nouă înflorire.
Fiinţă nouă-n ţară nouă
Neasemuită de vreo minte
Din sărbătorile de rouă
Sărbătorită-i de cuvinte.
O Viaţă înviată-ntruna
Născută iar de-a fi pornită,
Cu versuri care pun cununa
Cunună-o inimă iubită.
O albăstrime fără margini
În curcubeie-nfăşurată
De care vremea doar se sparge
În Dragostea nemăsurată.
Cântările fără refrene
Curg ca argintul de cascade
Şi-n depărtările eterne,
O veşnică chemare arde
Care îmi pleacă şi îmi vine
Cu unde străvezii de viaţă
Când, însetatul de lumine,
Alerg şi-alerg în dimineaţă
Unde mi s-a pierdut fiinţa
Împrăștiind nopțile-n zile
Şi încântată e Credinţa
Smulsă din petele argilei.
Minunile peste minune
Înmuguresc o prospețime,
Un cântec dalb de rugăciune
Mi-e existenţa-n înălțime.
Rupt din sforţările puterii
Nemărginit în a fi liber
Zburând în centrul primăverii,
Iar centrul este pretutindeni.
Har şi pace!
Sărbătorită-i de cuvinte.” Da, o putem vedea în picurii de rouă ca într-o oglindă fermecată.
„De care vremea doar se sparge
În Dragostea nemăsurată.” Da, aici totul se măsoară în iubire, nu în timp. Cel mai bogat, va fi cel ce-a iubit mai mult. O descriere inspirată, doar Apocalipsa și alte părți biblice tematice sunt mai frumoase. Slavă Duhului Sfânt!
Nu contenesc să mă minunez de frumuseţea creată de dumneavoastră, frate Victor, şi împărtăşită cu noi în versuri atât de minunat ţesute.
Domnul ştie când, facă-se Voia Lui.
Lui Dumnezeu în Isus Cristos, să ne ajute Dumnezeu să fim și noi acolo.Minunată Țară, foatre fru-
moasă poezie.Pace Sfântă, frate Victor Bragagiu!
Fii binecuvântat.