PRESIUNEA LUMII

În mod constant apasă a lumii presiune
Să ne strivească, să fim neputincioși
De-aceea e nevoie de multă rugăciune
Să fim mai temerari și nicidecum fricoși.

La orice pas din viață vedem împotrivire
Și mulți ar vrea să ne-ndreptăm spre-abis
Simțim priviri perfide, simțim și asuprire
De la acei ce ușa spre Rai nu și-au deschis.

Lozinci mai rafinate, mereu, ne asaltează
Să ne atragă-n jungla senzațiilor tari
Și-n ultimele zile, e clar, se-accelerează
De parcă-s finanțate de mulți milionari...

Ocara vine-n valuri, fără-ncetare vine
Ne-ar da societatea ce are mai urât
Ne-ar vrea înfrânți, în teascul ei ne-ar ține
Atât de mult, valoric, treptat, s-a coborât.

Ne-ar înghiți de vii dușmanii pocăinței
(Iar unii dintre ei ne-ar duce-ntr-un cuptor)
Dar cunoscut-am, zilnic, o stare-a biruinței
Alături de al nostru netrădător Păstor.

Cu El în pribegie asaltul se calmează,
Se sting ostilități, se sting vociferări
Și nori de-amenințări se duc; se-nseninează
Și-n noi se-așează lin sublime-ncredințări.

Să vin-oricâte valuri de ură-nveșunată
Pe toate le-nfruntăm cu-n duh cutezător
Că știm c-această luptă de Cer e suportată
Și că Stăpânul vieții e-n veci biruitor.

George Cornici/31 Ianuarie, 2013