Îngenunchiat la poala crucii
Te chem să vii Isus Iubit
Să-mi cercetezi fiinţa toată,
Să mângâi sufletul trudit!
Te chem să vii, cuprins de dorul
De-a Te simţi în viaţa mea,
S-ascult a Duhului şoptire,
Să înţeleg iubirea Ta!
Din inimă ţâşnesc izvoare
De rugăciune şi cântări,
Iar mâinile se-nalţă-n freamăt
Departe...spre albastre zări....
Aşa de multe-aş vrea Isuse
Să-Ţi spun, în sfânta părtăşie...
Dar, sunt cuvintele sărace
Şi sunt puţine...o sută...o mie...
Dar Tu mă cercetezi o, Doamne
Priveşti adânc-lăuntrul meu
Şi laşi acolo să-nflorească
Iubirea Ta de Dumnezeu!
Iar eu, primind-o ca pe-un dar
O dăruiesc necontenit
Ca lumea-ntreagă să-nţeleagă
Că ne iubeşti şi ne-ai iubit!!!
Vulcan-05-02-2013
Mary
Fiorul părtăşiei divine, e un lucru înălţător,plin de iubire sfântă, o stare care te face să doreşti tot mai mult venirea Domnului.Cuvintele noastre sunt prea sărace ca să putem descrie, prezenţa Domnului,care, numai cei ce au experimentat-o, pot s-o înţeleagă.
Dacă o clipă cu El e-o uimire, ce va fi, o veşnicie?
Merită să-L slujim din toată inima şi să nu tăcem, să spunem tot mai mult, să-i silim şi pe alţii să se împace cu Dumnezeu, ca să aibă o veşnicie fericire în prezenţa Lui!
Domnul sa te binecuvinteze!