Călăuzirea -o taină?
Sunt fiii Domnului acei ce umblă
Călăuziți mereu de Duhul Sfânt,
Și voia Lui o împlinesc cu râvnă:
Păzind, lucrând, ce scrie în Cuvânt.
Cei care, oricând au o întrebare,
O-aduc în fața Tronului Divin:
Și, chiar de nu primesc o dezlegare,
În inimă, au pace pe deplin.
Dar, totuși, sunt cărări fără lumină,
Ce-n Biblie, nu le-ntâlnești defel:
De pildă: „ Potrivită-i o mașină,
Pentr-un urmaș al smeritului Miel?”
Un frate, îmi dăduse-o îndrumare:
Că măgărușul, de Mesia preferat,
Ar fi echivalent cu două rable,
Ce, de la noi, la fier vechi s-au mutat.
Și, totuși, animalul era crud...
„Valora” cât o nouă Dacie? ?
Dar, era luat numai cu împrumut,
Căci Isus împlinea o profeție!
Soluția, stă des, în circumstanțe:
Domnul Isus te poate îndruma,
După nevoi, sau, poate, prin finanțe,
De bine e, sau nu, a cumpăra.
Și totuși, cum să ai încredințare,
Când cumperi din ce-ai economisit,
Fără apel pentru sponsorizare,
Că, de-accidente vei fi ocolit?
Am încercat și „tragerea la sorți”,
Cu opțiuni, pe bilețele scrise,
Așa, apostolii, pe Matia, l-au „ales”,
Deși pe Pavel, Domnul îl menise.
Sorți-ul a fost până la Coborârea
Divinului Mângâietor și Har,
Când ucenicii au primit călăuzirea,
Mai clară, prin al profeției dar.
Dar, prin proroci, când Domnul îți grăiește,
Nu-ți spune de-o banală cumpărare,
Ispitele, ades, le prevestește,
Ca, diavolului, să nu-i cazi în gheare.
„Mai bine puțin, cu frică de Domnul,
Decât mari averi, cu tulburare”,
Așa îmi grăise Cuvântul,
Când l-am deschis, pentru îndrumare.
Și, ce alegi, când Capul tău din casă,
Te vrea și șoferiță, promovată
Ca șefă la servici, dar și nevastă,
Și mamă, gospodină devotată?
Când inima-ți înspre lectură trage,
Spre poezie, vis și meditare,
Iar Duhul către părtășii te-atrage,
De taină și de slavă-n Adunare!
Am vrea să auzim o Voce dragă!
Pe David, cât de mult l-am pizmuit,
Doar aducea efodul și, prin rugă,
De Domnul, clar, era călăuzit.
Era implicat Adonai și-n luptă,
Și biruința, pentru Israel,
Era semn sigur că de El ascultă,
Elohim nu ajută pe-un rebel!
Am înțeles, tot căutând, avid,
Că-n vremea de necaz, de pe pământ,
Evreul slab va fi ca și David,
E-o profeție-n Sfântul Tău Cuvânt.
Mă rog, și tot aștept călăuzire,
Crezând că Duhul calea-mi va trasa,
Dar, dac-aud: „Să pleci în misiune,
Vei părăsi serviciul și casa!”?
Ajută-mă să Te urmez oriunde,
La capăt de pământ de m-ai purta!
De voia Ta, nu pot a mă ascunde,
E-atât de greu, s-aleg eu, ce aș vrea. .
În cele spirituale, adică în ce privește siguranța mântuirii, a înțelegerii Bibliei, Domnul ne dă călăuzire clară. Dar, în cele materiale, pământești? În Luca 16:8, scrie: „..Căci fiii veacului acestuia, față de semenii lor, sunt mai înțelepți decât fiii luminii”.
Întotdeauna, în ce am cerut din Cuvânt, mi s-a dat un răspuns clar, dar în lucrurile strict pământești, uneori, am fost derutată. Sau, Domnul a avut grijă să nu adun prea mult pe pământ, să nu-mi abat inima..
În poezie, m-am mai referit și la Fapte, cap.1,vers 23-26.