Doamne, Tatăl meu ceresc!

Doamne, Tatăl meu ceresc
Vreau să Te laud ne-ncetat,
Că din pământ Tu m-ai creat
După chipu-Ţi Dumnezeesc,
Şi-n corpu-acesta omenesc
Tu suflet vieţii mele-ai dat,
Când peste mine, ai suflat!

Şi Doamne, mă-ntreb mereu
Ce fel de cod ai pus în mine,
De legi să se dezvolte-n bine
Pân-la structura de nucleu,
Lucrând înspre binele meu
Ca ele, spre a-mi aparţine,
Să-mi dea puteri şi isteţime?

Prin mari sisteme l-ai dotat
Să poată să funcţioneze,
La timpii optimi să lucreze
Într-un corp viu şi minunat
Ce-i prea sublim de admirat,
Cum pot să se armonizeze
Spre gloria-Ţi să lumineze!

Căci Tată bun, e o minune
Cum legile-n coordonare
Cu sistemele-n colaborare,
Făr-a fi scrise, făr-a spune
Prin coduri, cu înţelepciune,
Îşi-ndeplinesc fără încetare
Lucrarea pusă, prin creare!

Sunt astfel, cuprins de legi,
Plin de sisteme complicate
Care converg spre-unicitate,
Şi dac-ai vrea ca să-nţelegi
Şi suflete, de vrei să-alegi,
Sau să culegi vreo noutate,
Atunci ai de cules din toate!

Flavius Laurian Duverna
07 februarie 2013