Pocăiţii

În mulţimea lumii cea-nrăită,
Sunt câțiva ce nu-s la fel
Viaţa lor e mult mai fericită,
Și are sens şi un înalt ţel.

Parcă-s veniţi din altă lume,
Şi trec pe aici ca și călători
Ei nu doresc ranguri şi renume,
Şi nu îşi strâng aici comori.

Chiar de-s "ciudaţi" în ochii lumii,
În ochi lui Isus sunt prinţi
Ei nu merg în direcţia mulţimii,
Ci au o cale îngustă, pentru sfinţi.

Ei merg mereu la casa de-nchinare
Şi-L laudă pe al lor Salvator
Între ei se vede o dragoste mare,
Şi la sărmani, ei sar în ajutor.

În societate ei nu fac probleme,
Nu-i vezi în săli de tribunal
Pocăiţii nu au de ce se teme,
Căci sunt cinstiţi cu trai moral.

Ei au principii noi de viaţă,
Şi fac ce scrie în Sfintele Scripturi
Ei parcă au şi-o mai frumoasă față,
Că nu consuma alcool, țigări și droguri.

Pocăiţii au ceva ca nimeni alţii,
Lor nu le frică de lanţuri şi cătuşi
Pe ei nu-i schimbă rugul sau nămeții,
Ci ei rămân lângă Hristos supuşi.

Cu ei e frumos la muncă sau la scoală,
Şi nu poţi cu pocăiţii să te cerţi
Ei nu sunt mândri şi nu se răscoală,
Ci sunt darnici, blânzi, smeriţi.

Ei sunt cu "creierul spălat" se spune,
Dar de ar fi toţi aşa ca ei spălaţi,
Nu ar mai exista atâta rău în lume,
Ci ar fi mai buni, sfinţi şi curaţi.