Controverse

Mărșăluiau în pas de defilare,
Furnicile, prin iarbă și trifoi.
Mai sus, la umbră sub o frunză,
Cânta de zor, un greiere vioi.

Erau prea ocupate să asculte,
A greierului simfonie să discearnă.
Și profitau de vremea călduroasă,
Să strângă de-alei gurii, pentru iarnă.

Văzând că nimeni nu-l ascultă,
Ce maistru e în note muzicale,
Făcu un semn la una să-l asculte,
Cum are timp și de taclale...

,,Da unde fugi așa tu, soro,
De nu ai timp să mă asculți?
Ești chiar atât de ocupată
Cu mine, ca să te consulți ?

Nu-ți plac deloc a mele note
Cum le așez pe portativ?
Nu ai ureche muzicală,
De mă ignori în mod naiv ?’’

,, Să-mi fie cu iertare, azi, maestre,
Îmi plac a tale simfonii.
Dar mă gândesc că vine frigul,
Și nu trăiesc din melodii.

Provizii vreau să-mi strâng acuma,
Când boabe și grăunțe se găsesc !
La iarnă, voi dormi în voie,
Că am din ce, ca să trăiesc.! ’’

Mai mult decât surprins maestrul,
Își pregăti răspunsul să îl dea ;
,,Ce zici tu soro ? Abia e vară !
Până atunci, om mai vedea !’’

Și a plecat cărându-și bobul
Furnica, pe un drum ocolitor.
La umbră, s-a retras maestrul,
Cântându-și simfonii, în Re major !


La fel ca simfoniile din iarbă,
Ce pentru mulți e relaxare,
Nu vor să știe că prin lene
Ești victimă, în propria-ți nepăsare.

De la furnică, Dumnezeu ne spune,
Să avem, exemplu´ de urmat.
Prin lene, nu ajungi departe...
Prin muncă, toți vom fi de lăudat !

Viorel Balcan 9 februarie 2013