Domnul smerenia o iubește
Tu Doamne modestia o iubești,
Smerit dorești să fie cel creștin,
Dar fala, îngamfarea, o urăști,
Urăști, inima plină de venin
Tu nu iubești pe omul încrezut
Ce plin de sine, e la orice pas,
Neascultarea, pe chip i-ai văzut
Și aroganța, i-ai simțit în glas,
Mândria, care inima îi umflă
La cel ce-i îngâmfat și vanitos,
Cu ochii lui făloși, peste tot umblă,
Nicicând, n-ar mai lăsa privirea-n jos
El, crede că nimeni nu-l egalează
Că este bun și știutor în toate,
Că nimănui, nimic nu-i datorează
Se crede prea capabil, că tot poate.
Dar Domnul, pe acest om, nu-l iubește
Iubește omul simplu și smerit,
Dar inima să-I schimbe El dorește
Și mintea-n care fala, a încolțit
Să-i curățească cugetul aprins
Ce prea mult preț, pe eul lui, îl pune
Și sufletul ce-i de păcat cuprins
Ca să înțeleagă tot ce Domnu-i spune.
Să înțeleagă, că doar un om este
Ce prin Isus Hristos s-a ridicat
Să înțeleagă a Scripturii veste
Căci va veni Isus, ca Împărat,
El, Domnul Vieții L-a scăpat din moarte
Când sângele pe cruce și-a vărsat,
De nu va fi cum vrea Isus, nu poate,
Nu-L va vedea, pe marele Împărat.
Să cugeți și aminte să-ți aduci
Tu, muritor de rând cum te numești,
De vrei la Domnul Vieții să ajungi
Tot ce Cuvântu-ți spune, să împlinești!
Și omule, tu schimbă-ți firea rea
Privește țintă, către ceruri sus
Smerenia să o îmbraci și vei avea
Eterna viață, alături de Isus.
Amin
Câmpia Turzii, 23 ianuarie 2013
Domnul iubeste modestia si smerenia, sa fim dar pe placul Domnului Isus.
ma, să urmăm îndemnurile care atât de bine le-ai punctat în poezie, soră iubită.Dumnezeu să te
mângâie, să te binecuvinteze!