- Darul limbilor şi al prorociei
- 1 Corinteni 14:1 Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi.
- 1 Corinteni 14:2 În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine.
- 1 Corinteni 14:3 Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor spre zidire, sfătuire şi mângâiere.
- 1 Corinteni 14:4 Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi, dar cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica.
- 1 Corinteni 14:5 Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi, afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.
- 1 Corinteni 14:6 În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici prorocie, nici învăţătură?
- 1 Corinteni 14:7 Chiar şi lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta?
- 1 Corinteni 14:8 Şi dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
- 1 Corinteni 14:9 Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt.
- 1 Corinteni 14:10 Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.
- 1 Corinteni 14:11 Dar, dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte va fi un străin pentru mine.
- 1 Corinteni 14:12 Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
- 1 Corinteni 14:13 De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească.
- 1 Corinteni 14:14 Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
- 1 Corinteni 14:15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
- 1 Corinteni 14:16 Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui?
- 1 Corinteni 14:17 Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte.
- 1 Corinteni 14:18 Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi.
- 1 Corinteni 14:19 Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.
- 1 Corinteni 14:20 Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci, la răutate, fiţi prunci, iar la minte, fiţi oameni mari.
- 1 Corinteni 14:21 În Lege este scris: „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.”
- 1 Corinteni 14:22 Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.
- 1 Corinteni 14:23 Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc şi toţi ar vorbi în alte limbi şi ar intra şi dintre cei fără daruri sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?
- 1 Corinteni 14:24 Dar dacă toţi prorocesc şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi.
- 1 Corinteni 14:25 Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.
- 1 Corinteni 14:26 Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.
- 1 Corinteni 14:27 Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, şi unul să tălmăcească.
- 1 Corinteni 14:28 Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu.
- 1 Corinteni 14:29 Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.
- 1 Corinteni 14:30 Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel dintâi să tacă.
- 1 Corinteni 14:31 Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi.
Darurile Duhului Sfânt
Autor:
Laura Daniela Marinau
|
Album:
Profetii
|
Tematica:
Cincizecime
Resursa adaugata de loredanam in 10/02/2013
Resursa adaugata de loredanam in 10/02/2013
Referințe
În inimi, ne dorim cadouri,
Copii rămân și oamenii maturi,
Dar, Domnul ne împarte daruri:
Ploaia trezirii-n adunări.
În slava umplerii Duhului Sfânt,
Au coborât din cer, ne spune Biblia:
Flăcări celeste, în vârtej de vânt,
Şi darul limbilor: Glosolalia.
Dar, fără completarea Tălmăcirii,
Nerodnică e ruga ori cântarea,
Chiar de o-nalţi în grai de îngeri,
De n-o pricepe toată adunarea.
De nu e cineva să tălmăcească,
Mai bine, cântă în gama şoptită,
Şi ruga-ngână în limba cerească,
Știi, Domnu-aude inima zdrobită.
Mai ziditoare este Profeţia,
Când Domnul a grăit prin vas de cinste,
Şi a dezvăluit inimii taina,
Toţi recunoaştem sfintele-I cuvinte.
Atunci când proorocia se-mplineşte,
Însă profetul cade testul faptelor,
Căci idolilor, în ascuns, slujeşte,
E necesar darul Deosebirii Duhurilor.
Cu–acest spiritual discernământ,
Tu înţelegi când e-o tămăduire,
Prin darul Vindecării-n Duhul Sfânt,
Sau pe o cale fără mântuire.
Darul Ajutorărilor, pentru Isus,
La fel ca şi talantul Dărniciei,
E milostenia făcută în ascuns,
În lipsa laudei şi a făţărniciei.
Darul Minunilor, când demonii te-ascultă,
Când pâinile şi peştii se-nmulţesc,
E o favoare rară, dar, tresaltă,
Căci numele ţi-e scris pe plai ceresc!
Dar de Înţelepciune şi de Cunoştinţă,
Alături de talantul Cârmuirii,
Reverse Duhul Sfânt, cu prisosinţă,
Peste păstori, pe calea mântuirii!
Credința, doar cât bobul de muștar,
În tine, va produce o schimbare:
Smulgând din rădăcini viciul-dușman
Și munții fricii, aruncând în mare!
Darul Credinţei este crescut de încercare,
Când suferi pentru Domnul, inocent,
Tu să calci peste ură, defăimare,
Ca Petru peste apele din Chineret!
Slujba de Evanghelist este şi darul
De a întoarce suflete la Dumnezeu,
Schimbarea inimii o face Harul,
Minunea pocăinței: să renunţi la „eu”!
O, suflă, Vânt divin, în adunare!
Să-ți dăm inimi neîmpărțite!
Să cerem toți ungere în lucrare,
Înviorează suflete-ațipite!
O, Doamne, Te rugăm cu-ncredințare,
Același ești, Putere Infinită!
Umple de daruri Adunarea!
Să fie-Împărăția Ta lărgită!
Amin!
Copii rămân și oamenii maturi,
Dar, Domnul ne împarte daruri:
Ploaia trezirii-n adunări.
În slava umplerii Duhului Sfânt,
Au coborât din cer, ne spune Biblia:
Flăcări celeste, în vârtej de vânt,
Şi darul limbilor: Glosolalia.
Dar, fără completarea Tălmăcirii,
Nerodnică e ruga ori cântarea,
Chiar de o-nalţi în grai de îngeri,
De n-o pricepe toată adunarea.
De nu e cineva să tălmăcească,
Mai bine, cântă în gama şoptită,
Şi ruga-ngână în limba cerească,
Știi, Domnu-aude inima zdrobită.
Mai ziditoare este Profeţia,
Când Domnul a grăit prin vas de cinste,
Şi a dezvăluit inimii taina,
Toţi recunoaştem sfintele-I cuvinte.
Atunci când proorocia se-mplineşte,
Însă profetul cade testul faptelor,
Căci idolilor, în ascuns, slujeşte,
E necesar darul Deosebirii Duhurilor.
Cu–acest spiritual discernământ,
Tu înţelegi când e-o tămăduire,
Prin darul Vindecării-n Duhul Sfânt,
Sau pe o cale fără mântuire.
Darul Ajutorărilor, pentru Isus,
La fel ca şi talantul Dărniciei,
E milostenia făcută în ascuns,
În lipsa laudei şi a făţărniciei.
Darul Minunilor, când demonii te-ascultă,
Când pâinile şi peştii se-nmulţesc,
E o favoare rară, dar, tresaltă,
Căci numele ţi-e scris pe plai ceresc!
Dar de Înţelepciune şi de Cunoştinţă,
Alături de talantul Cârmuirii,
Reverse Duhul Sfânt, cu prisosinţă,
Peste păstori, pe calea mântuirii!
Credința, doar cât bobul de muștar,
În tine, va produce o schimbare:
Smulgând din rădăcini viciul-dușman
Și munții fricii, aruncând în mare!
Darul Credinţei este crescut de încercare,
Când suferi pentru Domnul, inocent,
Tu să calci peste ură, defăimare,
Ca Petru peste apele din Chineret!
Slujba de Evanghelist este şi darul
De a întoarce suflete la Dumnezeu,
Schimbarea inimii o face Harul,
Minunea pocăinței: să renunţi la „eu”!
O, suflă, Vânt divin, în adunare!
Să-ți dăm inimi neîmpărțite!
Să cerem toți ungere în lucrare,
Înviorează suflete-ațipite!
O, Doamne, Te rugăm cu-ncredințare,
Același ești, Putere Infinită!
Umple de daruri Adunarea!
Să fie-Împărăția Ta lărgită!
Amin!
Este compusă după capitolul 14 din 1 Corinteni. Marea Chineret este numele vechi al lacului Ghenezaret sau Marea Tiberiadei.- a se vedea cartea Numeri, cap.34, vers 11.
Adăugat
în 10/02/2013
de sanda_tulics
Adăugat
în 10/02/2013
de george_barbu
Adăugat
în 10/02/2013
de florenta.sarmasan
Adăugat
în 10/02/2013
de loredanam
Adăugat
în 23/02/2013
de dyana_ramona
Statistici
- Vizualizări: 4401
- Export PDF: 71
- Favorită: 2
- Comentarii: 5
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Psalmii 4:8 Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.