Din noapte-n noapte când pășeșeti
Ți s-ar părea că-n van e totul -
Nu calculezi nici curba, cotul
Din drumurile pământești.
Mergi parcă rămânând pe loc
Căci nu poți a lua în seamă
Vreun glas din suflet că te cheamă,
La sine că invită-un foc.
E numai Calea ce-o urmezi
Prinzând urcușul, coborâșul...
Simți bezna și-a gătit tăișul
Să dea din miez direct în miez.
Doar stele undeva pe sus
Se zbat de parcă-ar vrea să cadă -
Apropiați alături nu-s
Să te audă, să te vadă.
Nu te-ntrista, nu socoti
Peregrinajul în distanță,
Ci ține pașii în speranță
Căci te îndrepți numai spre zi.
Când zori de zori la răsărit
Cocoși striga-vor dimineața,
Iubindă te-a cuprinde Viața
Din drumul tău cel obosit.
Vei înțelege doar acum
Fără cutremurul de șoapte
Că-n orice clipă-a ta din noapte
Viața trăia cu tine-n drum.
Înțelept este în veci Cel care a lăsat ca timpul să fie ireversibil, lăudat să fie Dumnezeu în veci.Deo-
sebit, frate Victor, ca întotdeauna.Peregrini, dar plini de speranță,să ne îndreptăm numai spre zi.
Să ai parte de bucuria veșnică împreună cu toți cei dragi.
Se zbat de parcă-ar vrea să cadă -
Apropiați alături nu-s
Să te audă, să te vadă.
Nu te-ntrista, nu socoti
Peregrinajul în distanță,
Ci ține pașii în speranță
Căci te îndrepți numai spre zi.
Amin ! M-au fascinat aceste versuri, scrise sub pana Duhului Sfânt ! Dumnezeu este sursa de speranță, și către El să biruim prin Isus !
Dumnezeu să vă binecuvânteze frate Victor !