Printre sclipiri de vis ușor,
Nu vă e, câteodată, dor,
De-o insomnie
Din copilărie?
Când în zori, plecam
Într-o călătorie,
Și toată noaptea nu dormeam
De bucurie!
Sau, până-n examen școlar,
Ne agitam, iarăși vegheam
De emoție!

Dar, astăzi, frate, mai stai treaz
Și mai veghezi al nopții ceas,
Din evlavie?
Îl mai aștepți pe Isus, ca la-nceput,
Ca la prima-ntâlnire, ca pe-ntâiul sărut,
Cu dulce emoție?
Să-ți dea fiorii de iubire,
De sfântă, clară fericire?

Ca un copil, visând
Prima excursie,
Ca un școlar până-n concurs,
Așa să Te-așteptăm, Isus:
Veghind, tresărind
De emoție...
În noaptea lumii, târzie...
Să nu ratăm, cumva, Venirea,
Când se va striga: „Trezirea!
Vine Mirele, fecioare!
Ieșiți-I în întâmpinare!”

Apoi, ne vei lua-n călătorie,
De nuntă,
Să contemplăm Divina Galaxie,
Nevăzută,
Să Îl privim pe Tatăl, față-n față
Așa va fi eterna, scumpă viață!
Cum să-ndrăgești lumea pustie?
Cum să nu te pocăiești,
Cum să nu te sfințești? !
Când ai în inimă, speranța vie:

Dacă adormi, în așteptare,
Va coborî Isus, pe nori,
Ca mama, să te scoale,
În zori.
În marea Dimineață,
Să-ți deștepte sufletul,
Să strige: „Copilule!
Școala s-a sfârșit, puiule!
A venit Vacanța!
Începe Viața!”

Amin!

Craiova, 12-02-2013