SCÂNTEIERI
Când privesc spre curcubeu
Sunt pătruns de încântare
Știu că este-un Dumnezeu
Care-a pus nectar în floare.
**
Fermecat sunt de lumina
Ce din infinit sosește
Și cum harnică, albina
Zboară... zboară și muncește.
**
Sunt uimit de armonia
Ce domnește-n Univers,
Cum s-a scris și simfonia
Și nepieritorul vers.
**
Unda care mai apare
Să răpească ce-am cules
Nu va fi biruitoare
Chiar de vine foarte des.
**
Gestul nobil se imprimă
Și în suflet, și în gând
Iar imaginea-i sublimă
Când pe om îl văd zâmbind.
**
Glia nu mă afectează
Nici un pic nu m-a atras
Sufletu-mi îmi selectează
Lumânări la orice pas.
**
Scop există-n consternare
M-a făcut să meditez
La Cel făr-asemănare,
Cum mi-a modelat un crez.
**
Scânteieri ce dați repere
Foarte mult vă prețuiesc!
Vă consider o avere
Din domeniul sufletesc.
gc/4 Februarie, 2013
Fiți binecuvântat frate George !
O poezie deosebita, ca stil si calitate!