Te laud Doamne! ...

O, Te laud Doamne, că-s făptură
Atât de scump şi minunat creată,
Şi-ai pus în mine-o aşa măsură
Cât să nu încape-n lumea toată,
De-atâta tehnică, ce-i cercetată
Spre-a fi însuşită-n cunoştinţă,
Un strop din marea Atotştiinţă,
Ce-o simt de Ea, că-i guvernată!

O, Te laud Doamne, că-s făptură
Atât de scump fiind întocmită
Cu legi puse de-o aşa-nvergură,
Când prin voinţa Ta a fost zidită
Spre-a rezista, spre-a fi întărită
S-o ţină-n existenţa firii-n fiinţă,
Colocviu de studii, pentru ştiinţă,
Minune, a-Nţelepciunii Infinită!

O, Te laud Doamne, că-s făptură
Atât de scump şi-n plan gândită
La chip şi formă... - ca structură,
Şi din sisteme atâtea... alcătuită,
Pentru ca ea să nu poată fi biruită,
Şi astfel, şase mii de ani păcatul
N-a-nvins-o ca să-i şteargă leatul,
Nici s-o stingă, spre-a fi nimicită!

O. Te laud Doamne, că-s făptură
Atât de minunată, prin valoare,
Căci scumpu-Ţi Fiu a mea armură
El mi-a purtat 'n-a sa întrupare
Prin planul cel scump de salvare
Sub a păcatului în cruntă urgie,
Ca sub Moise şarpele-n pustie,
Ca-n El s-am sfânta-I vindecare!

Flavius Laurian Duverna
14 februarie 2013