Isus zidi pe Muntele Lui Sfânt
Cetatea de-nviere și-ocrotire
Și cine este sincer pe pământ
Găsește-n Ea Speranță și Iubire.

Ea nu-i în fală ca un turn vestit
Măcar că e mai sus de-orice palate
Și dacă-un om se roagă necăjit
Primit e ca să între în Cetate.

Veneau fățarnici îmbrăcați pe-ales
Cu pungi cu aur și cu hapsânie
Cătând să arcănească-aici succes
Apoi să țupăiască-n bucurie;

S-apropiară oameni cărturari
Cu file scrise întroduse-n minte –
Respinși au fost de zidurile tari
Și porți li se închiseră-nainte.

Tării și mări, pământul nostru-ntreg
De mâna Lui zidit și-i unic Templu
Și Domnu-mi dă priviri să înțeleg
Eternității că-i doar un exemplu.

Tot cercetez odăi și încăperi,
Dar vremea nu-i în stare să-mi ajungă
Să-i văd minuni atâtea și puteri
Cât viața mea nu s-ar dori prelungă.

Isus, ești Călăuza peste sorți
Și-n Viața Ta noi fremătăm fierbinte
Căci în vecii s-arăţi doar Tu ne poți
Minunile creării infinite.